Aceasta este o replică dintr-un serial-retro pentru adolescenți. Se numește „My so-called life” și deși nu a rezistat mai mult de un sezon, tratează fel de fel de teme care depășesc de multe ori granițele școlii sau ale frământărilor adolescentine de suprafață. Eroina, Angela Chase, o combinație surprinzătoare de timiditate și curaj, își pune cele mai incitante, dar și chinuitoare întrebări: „Cine sunt eu?”, „Nu e mai ușor uneori să pretinzi că ești cineva pentru ca totul să fie mai ușor, pentru toată lumea?”, „Cum să mă apropii de băiatul care îmi place?” sau „Este realitatea personalităților noastre chiar atât de supărătoare încât trebuie să fie ascunsă cu orice preț?”.
Acum însă moda s-a mai schimbat și toate aceste dileme complexe sunt diluate cu elemente mai dige-rabile: haine cool, atitudini îndrăznețe, scene picante, replici romanțioase și poante savuroase. Zeni C. spunea la un moment dat că a impresionat-o o secvență din „Gossip Girl”, când una dintre fetele bogate din Upper East Side spunea dusă pe gânduri:
„Dacă doi oameni sunt făcuți să fie împreună, în final își vor găsi drumul înapoi, unul în brațele celuilalt.”
În afara impactului romantic covârșitor pe care îl are asupra fetelor, un serial poate deschide și altfel de porți.
Publicul masculin de exemplu preferă serialele mai pragmatice, cu doctori serioși și carismatici totodată. George P. spune că, atunci când are ocazia, se uită cu plăcere la „Doctor House” sau la „Scrubs”, iar motivația lui e următoarea: „pentru că astea două seriale mă fac să îmi crească apeti-tul (deja mare) de cunoaștere și înțelegere a oamenilor și a lumii ce mă înconjoară.” Fetele în schimb preferă să fie mai atente la detalii și să desfacă virtual, în propria imaginație, intrigile dintre personaje, întortocheate ca un labirint.
Sunt diferențe dictate de gen sau răspunsuri la curiozitățile fiecăruia…
Când totul nu mai e doar o joacă
Unii iau serialele atât de în serios încât le fac puțin loc în viața personală. Fie că organizează maratoane cu cei mai buni prieteni, în care numărul de episoade pe zi depășește limitele imaginabile, fie că după ce închid computerul, mintea lor continuă să caute posibile scenarii, acești iubitori devotați de seriale declară resemnați că personajele le intră pur și simplu, fără nicio explicație, pe sub piele. Așa mărturisește cel puțin Cristina P.: „Astă vară, când stătea prietena mea la mine, imediat cum veneam din oraș ne luam chipsuri și napolitane și ne uitam la Friends până adormeam. Când ne trezeam făceam același lucru până decideam împreună să luăm o pauză și să mai ieșim din casă. Chiar și așa, când ieșeam ne imaginam conti-nuarea episoadelor recent vizionate, era foarte ciudat, ne atașasem de personaje într-un mod straniu.”
Departe de a fi alarmant pentru viața adolescenților, serialele transformă mințile spectatorului în adevărate cuiburi de cârtiță, cu tunele specializate și cu galerii foarte atent separate, căci altfel cum te poți uita la 10 seriale, așteptând fiecare episod cu egală nerăbdare și fiind perfect coerent cu fiecare fir narativ?
Cristina STANCU
Colegiul Național „Unirea”, Focșani
