Peste tot, de când sunt la modă clișeele frumos ambalate, s-a impus o atitudine generală ca atunci când se apropie sezonul sărbătorilor de iarnă, să apară peste noapte și grupul criticilor cinici, cei care privesc în jur pufnind nemulțumiți, găsind totul prea comercial.
Fără freamătul mulțimilor consumeriste, chiar și cei ce se vor adânc spiritualizați ar uita de Moș Nicolae, această veșnică figură jovială, subordonată cu multă cruzime lui Moș Crăciun, dar în cazul meu, cel puțin, când văd rafturile supermarket-urilor doldora de jucării care mai de care mai inventive, se aprinde un beculeț. Folosind tehnica lui Socrate, din întrebare în întrebare, îmi dau seama că această inflație de plușuri și drăgălășenii are o motivație și deodată, 6 decembrie are mai mult sens… mi-am amintit!
Amintiri din alte vremuri
Cum pot uita teama copilului cuminte de a primi, ca niciodată înainte, o nuielușă? Acel copil care privește către mama sa cu precauție, păstrând în ochi o fierbinte dorință de a o convinge să uite că a mai mâncat dulceață pe ascuns, că uneori a pus desertul mai presus de prânz și că, din când în când, a jucat rolul de răzgâiat. Doar sentimentul reînviat al nerăbdării e de ajuns pentru a-i păstra lui moș Nicolae un respect ceva mai adânc decât cel purtat lui moș Crăciun. Suspansul menținut până în ultima clipă e cuceritor. Îmi va aduce totuși anul acesta o vărguță? Căci niciodată nu poți fi sigur ce și-a notat moșul în catastiful său, ce a luat drept bun sau rău și făcându-ți tu singur un calcul, observi cu stupoare că la o analiză sinceră, ieși mereu în pierdere: oricât de generos și conștiincios ai fi fost un an întreg, totuși numărul boacănelor e covârșitor.
Nu mică ți-e mirarea când vezi în ghetuțe numai bunătăți: ți s-a luat o piatră de pe inimă și în sfârșit te simți îndreptățit să fredonezi versurile melodiei „La vie en rose”.
Pe măsură ce am crescut, m-au măcinat alte gânduri și grijile mele s-au diversificat, lăsând în urmă aceste spaime candide, atât de inocente în intensitatea lor. Moș Nicolae ține pasul cu vremurile, apărând pentru adolescenți în ipostaze variate.
Moș Nicolae la shopping
Unii, în loc să își mai bată capul ștergându-și ghetele, încheie un pact de onestitate cu părinții. Dau la o parte perdeaua ușor falsă a identității moșului și luându-și de braț mama, îi propun o sesiune de cutreierat magazinele, totul pe cheltuiala amabilului Nicolae.
Însă această situație de compromis e delicată: mama are gusturi diferite de ale adolescentului și punctul de plecare al conflictelor este asigurat. O fustă în carouri e mai puțin atrăgătoare decât o rochie elegantă, couture, dar mama e mai conservatoare și optează pentru stilul office. Ce faci în situația asta? Închizi ochii, respiri profund, numeri până la trei și îți pui o dorință: „Te rooog, răzgândește-te!”.
Când deschizi ochii, totul s-a aranjat: zâmbetul larg al mamei tale pare de necrezut. Acesta e noul spirit al lui moș Nicolae – o generozitate a buzunarului și a gusturilor în materie de modă. Nostalgicii regretă mărunțișurile sentimentale, pragmaticii se bucură de această răsturnare de situație, iar cei care nu simt că trebuie să se situeze în vreo categorie zâmbesc și îi trimit moșului, sub orice formă s-ar manifesta el, un gând bun.
Mai interesant este atunci când adolescenții au inițiativă și hoinăresc prin oraș, încercând să intuiască ce le-ar plăcea părinților. Cerurile se deschid, ghetuțele așteaptă mirate să fie încărcate de mâini străine și moș Crăciun, atent supraveghetor al rivalului, notează pentru fiecare adolescent darnic, în dreptul faptelor bune, câteva cuvinte încântătoare: un punct în plus, un cadou mai consistent în viitorul apropiat…
Cristina STANCU
Colegiul Național „Unirea”, Focșani
