Cunoscut în lumea științifică sub numele de Thymus vulgaris, cimbrul a căpătat de-a lungul timpului diferite întrebuințări în funcție de regiunea și civilizația în sânul căreia a înflorit. Grecii antici îl foloseau la prepararea tămâii pe când românii, la prepararea băuturilor alcoolice și a brânzei. În epoca medievală cimbrul era privit ca o plantă dătătoare de vigoare și curaj, fiind adesea utilizată în scopuri magice.
Prin ur-mare, balsamul, gustul și mai ales calitățile medicinale i-au adus respectul și un loc fruntaș nu doar printre condimente ci și printre plantele cu efect curativ. Cimbrul este tradițional și în bucătăria românească, fiind un ingredient esențial care oferă savoare fripturilor și altor preparate. Cimbrul conține ulei esențial prezentând calități antiseptice, antibacteriene și antioxidante. Cea dintâi utilizare a fost și este îndreptată împotriva bolilor aparatului respirator și a răcelii. Cimbrul nu este folosit doar pentru a oferi gust, ci el intră și în alcătuirea săpunurilor, insecticidelor, pastei de dinți, anumitor produse cosmetice, parfumurilor sau unguentelor antiseptice. Uleiul de cimbru este utilizat în aromoterapie pentru a calma durerea și pentru a îmbunătății starea de spirit a pacienților.
Mai mult decât atât, studiile au arătat că sti-mulează buna funcțioare a sistemului imunitar și că rezultatele miraculoase înregistrate în tratarea oboselii cronice nu sunt rodul imaginației, ci admit explicații raționale. Uleiul de cimbru este un bun cicatrizant, fiind folosit cu succes la regenerarea țesuturilor bolnave sau afectate.
Înainte de a utiliza uleiul de cimbru în orice formă, să aplicați câteva picături pe piele. Dacă la scurtă vreme vă apare în acest loc o erupție, spălați cu apă din abundență și renunțați să-l mai folosiți, fiindcă sunteți una dintre persoanele alergice la acest tip de substanță.
Nu ingerați ulei de cimbru și nu îl lăsați la îndemâna copiilor fiindcă în ciuda beneficiilor pe care le înlesnește, acesta ne cere să fim totodată precauți. Conform ultimelor studii, nu se recomandă femeilor pe perioada sarcinii, fiindcă poate cauza retenția placentară.
