Câtă durere, câtă deznădejde este în sufletul unui părinte care-și vede copilul țintuit într-un scaun cu rotile și fără să poată spune, măcar o dată, ce simte sau ce vrea? Ce poate fi în sufletul unui om care-și vede mama transformată în legumă, mereu dependentă de cineva? Cum se întoarce pe dos viața acestor oameni și a acelor „cineva”, după ce ajung să poarte stigmatul neputinței, într-un stat în care, e din ce în ce mai clar că… trăiește cine poate! O fi vreun îmbuibat îngropat cu fundul în vreun fotoliu guvernamental care s-a gândit, măcar o clipă, cum reușesc acești oameni să treacă peste durere, să lupte neobosit fără nici un sprijin de nicăieri? Cum o fi, de exemplu, să nu te poți mișca, să-ți faci nevoile pe tine, să te hrănești prin tub și să trăiești din 293 lei lunar!!!
Azi e Ziua Internațională a Persoanelor cu Handicap. O zi specială, poate, pentru handicapații de pe alte meleaguri, din alte țări care își respectă și valorizează toți cetățenii. O zi la fel de mizerabilă și nenorocită ca orice altă zi, pentru oamenii cu handicap din țara noastră…
Să vă povestesc ceva. O persoană foarte dragă mie, care trăiește în Germania, a făcut la un moment dat cancer. Prin operații laborioase, i-au fost extirpate mai multe organe printre care și vezica urinară și apoi reconstruită dintr-o bucată a intestinului gros. Costurile operațiilor au fost suportate, firește, de Casa nemțească de Asigurări. Femeia, încadrată în gradul grav de handicap, o perioadă a fost nevoită să-și facă nevoile printr-un anus contra naturii. Așa că aceeași Casă i-a asigurat femeii, fără ca aceasta să plătească ceva, pungile speciale care să poată fi purtate pe sub haine, fără să se vadă sau să se simtă ceva. Åži nu una, ci sute, atâtea câte au fost necesare. Asta, pentru ca femeia să nu se izoleze, să nu se simtă murdară, umilită, să treacă peste trauma suferită fără a mai căuta pe cont propriu soluții. După încă o operație lucrurile au revenit oarecum la normal. Totuși, pentru toată viața, femeia despre care vă povestesc va trebui să-și scoată urina prin buric. Pur și simplu își introduce, din patru în patru ore, o sondă specială, de unică folo-sință prin ombilic și își golește astfel vezica. Lunar, firma care distribuie aceste sonde, oprește mașina în fața locuinței ei și îi lasă sutele de sonde care îi sunt necesare pentru 30 de zile. Plătite, desigur, tot de statul german. Ea s-a obișnuit de acum cu modul ei de viață și duce o existență absolut normală. Åži fiindcă la ei grija față de om chiar există, din trei în trei luni i se fac toate investigațiile medicale care să depisteze orice semn, cât de mic, de eventuală boală…
Vizavi de ea locuiește o altă femeie, imobilizată la pat. Dimineața și seara, aceasta este vizitată de asistenți sociali și îngrijitori specializați care îi fac toaleta completă și o plimbă cu fotoliul rulant. Plata, suportată tot de stat…
Prin prisma meseriei de jurnalist, am cunoscut, acum ceva vreme, o tânără dintr-un sat al Vrancei care în urma unei operații, a rămas cu anus contra naturii. Trăia doar cu bunica ei, diabetică, dintr-o pensie de mizerie. Așa că venise la ziar să ceară ajutorul semenilor pentru a-și putea cumpăra de la farmacie pungile de care avea nevoie. Ca să nu curgă fecalele pe ea, bunica îi lipise pe trup, cu scotch, o pungă din plastic deasupra căreia pusese mai multe cârpe…
Un alt om cu handicap grav din județul nostru, imobilizat la pat, căruia statul român îi azvârle 293 lei lunar, a ajuns să-și usuce deasupra sobei pamperșii, ca să-i rămână bani de pâine. N-a mai ieșit din casă de câțiva ani.. Nu-și permite achiziționarea unui fotoliu rulant. Åži nici tratamente de recuperare.
Sunt doar două din exemplele la tot pasul din județul, din țara noastră. La alte nații, boala poate fi doar un moment de viață pe care ești sprijinit să-l treci, așa încât să nu devină un handicap. Iar handicapul nu te face, niciodată, mai puțin om. La noi… handicapul poate fi dobândit chiar și prin lipsa de îngrijire. Odată dobândit, devine stigmat. Un stigmat la nivel de individ. Åži o pată pe obrazul acestui stat care-și condamnă la dezumanizare, cetățenii.
