E aproape imposibil ca peste incompetență să așterni frică și să obții eficiență
Vizitele cu caracter oficial demarate de prefectul județului pe la sediiile deconcentratelor, motivate de grija față de cetățenii județului, au aparență de legalitate și credibilitate.
Legalitatea este acoperită, prefectul județului, în calitatea lui de reprezentant al guvernului în teritoriu și de șef al instituțiilor deconcentrate, are dreptul să verifice modul în care acestea își îndeplinesc atribuțiile și să sesizeze orice deviere de la legalitate. Deși fiecare șef de instituție face raportări regulate și detaliate cu privire la activitatea pe care o desfășoară, prefectul poate ve-rifica la fața locului sinceritatea acestora, în cazul în care există suspiciuni de cosmetizare sau, în situații deosebite, să coordoneze efectiv măsurile menite a restabili starea de normalitate. Privite astfel, principala atribuție a prefectului este cea de administrare, iar modul în care aceasta este îndeplinită dovedește competența acestuia și a celor care l-au numit în această funcție.
Sub aspectul credibilității, lucrurile stau însă cu totul altfel. Fiecare instituție are un șef care, teoretic, are avizul prefectului de a îndeplini funcția respectivă. Acest aviz transferă, tot teoretic, capacitatea de administrare pe verticală, către fiecare din acești șefi, efect al subordonării ierarhice, eficiența fiind astfel condiționată atât de modul în care ei își fac treaba, cât și de modul în care prefectul știe să-i capaciteze. În Vrancea, ca de altfel în mai toate județele, nu toți șefii deconcentratelor sunt adepții declarați ai politicii partidului aflat la putere. Situația, normală într-un stat de drept în care competența profesională nu ar trebui să aibă legătură cu simpatiile politice, este considerată însă anormală. Afinitatea politică, cunoscută sau bănuită, nutrită de șefii de instituții repuși pe funcții ca urmare a unor hotărâri judecătorești, constituie principala motivație a găsirii nodului în papură care să determine schimbarea acestora. Nu cred nicicum că acești șefi vizați sunt cei mai buni și înlocuirea lor ar fi un mare dezastru, criteriile lor de numire fiind aceleași de la începutul democrației, dar m-am săturat să tot văd înlocuiri de șefi slabi cu alții și mai slabi sau, mai dureros, de șefi competenți cu alții incompetenți, toate însoțite însă de declarații care proclamă nevoia de eficientizare a actului de guvernare și grija față de cetățean.
Nu cunosc agenda de lucru a vizitelor prefectului pe la instițutii, cred însă că, începând cu Casa de asigurări de sănătate, în contextul tot vehiculatului interes pe care l-ar nutri fostul prefect pentru scaunul ocupat acum de un liberal, aceasta nu poate fi prea încărcată. În mod cert nu vor fi vizitate toate instituțiile, în primul rând că multe din ele au șefi care au culoarea potrivită, iar în al doilea rând, partidul aflat la putere s-a săturat să mimeze legalitatea și pentru că, practic, nu mai are timpul necesar. Oamenii partidului trebuie să ocupe scaunele de șef oricum și în orice condiții, profesionalismul fiind ultima condiție dintr-un șir care începe cu numărul de afișe lipite și culoarea carnetului de partid. Departe de mine însă gândul că aceștia trebuie invidiați. N-aș vrea să fiu in locul lor, cu lingura în borcanul de miere și cu sabia deasupra capului. Bă-sescu a arătat că nu contează ce ai făcut pentru el sau partidul pe care-l conduce, atâta timp cât, sub o formă sau alta, debarcarea ta poate fi dată ca exemplu opiniei pu-blice, în general, dar și celorlalți din partid, in special. Starea asta nu poate aduce nimic bun, asta pentru că e aproape imposibil ca peste incompetență să așterni frică și să obții eficiență. Minus cu minus are ca rezultat tot minus.
Numirea pe un post de șef este astăzi similară cu angajarea pe un vapor gata să se scufunde. Băsescu, în ca-litate de căpitan, va fi ulti-mul care-l va părăsi, dar nu pentru că și-a respectat jurământul, ci pentru că și-a aruncat marinarii peste bord.
