Aproape de fiecare dată când apare un eveniment violent provocat în oricare județ al țării, presa audio-vizuală dezbate subiectul pe larg, dezbateri la care participă fel de fel de specialiști, care critică, uneori pe bună dreptate, organele abilitate ale statului.
În situațiile de acest gen, apar purtători de cuvând „gen Ciocan”, care încearcă, de multe ori fiind penibili în explicațiile lor, să disculpe instituția poliției.
Este foarte clar că la momentul actual, cea mai mare neîncredere în instituția poliției apare atunci când diferite clanuri locale sau regionale provoacă acte de violență, în urma cărora sunt ucise sau vătămate corporal grav diferite persoane.
Dacă există o problemă majoră în poliție (printre altele, desigur), aceasta este legată direct de modul în care s-au promovat politic o serie de persoane, fără nicio performanță anterioară, în funcțiile de conducere din această instituție de bază a statului de drept.
Să ne aducem aminte că în anul 2005, vestitul personaj „Fătuloiu”, pe atunci șeful poliției române, a destituit sau a obligat să demisioneze pe aproape toți șefii de inspectorate județene.
Au rămas 4-5 care au fost colegi sau buni prieteni cu personajul amintit. După aceasta, noii șefi, la îndemnul acestui sinistru personaj, au procedat identic, și au destituit sau au făcut presiuni directe asupra unor șefi incomozi pentru portocalii. Rezultatul, previzibil deltfel, a fost acela că portocalii și-au numit toți șefii din poliție, uneori intrând în vizor chiar și unii șefi de posturi, acolo unde interesele înguste de partid au impus acest lucru.
Acum, puterea portocalie culege roadele acestei politici dezechilibrate de promovare.
Pe lângă această problemă majoră a poliției, au apărut altele, respectiv lipsa unei logistici co-respunzătoare, o anumită reținere în intervenție etc.
De fiecare dată însă, la unison cu presa, Președintele celor 4 milioane de români, nu ezită să culpabilizeze poliția, într-o manieră care ne inspiră mai degrabă ura acestuia împotriva acestei instituții și mai puțin atitudinea critică. Constatăm că acest om nu a uitat umi-lința la care a fost supus de sindicaliștii din poliție și nu o va uita niciodată, atacând instituția de câte ori are ocazia.
Lăsând în urmă atitudinea Președintelui, care oricum este prea puțin credibilă, problema clanurilor locale sau regionale care se manifestă din ce în ce mai violent, reprezintă un pericol permanent la adresa ordinei de drept și siguranței cetățenilor.
Evoluția violentă a acestor grupuri, organizarea și dotarea lor logistică, curajul manifestat de fiecare dată, reprezintă aspecte reale din viața noastră cotidiană.
Este normal ca orice cetățean al acestei țări să se întrebe de ce este posibil acest mod de manifestare, unde sunt instituțiile abilitate ale statului și de ce nu intervin, care este legătura acestor clanuri cu lumea politică, cum conduc intervenția șefii poliției etc.
Chiar dacă uneori poliția are partea sa de vină, trebuie să menționăm că nu numai această instituție se face vinovată, vinovăția fiind aici împărțită cu parchetele sau uneori chiar cu instanțele de judecată.
O toleranță exagerată și nejustificată a organelor statului va conduce de fiecare dată la creșterea criminalității în toate domeniile.
Credem că evoluția criminalității din ultimii ani, dezvoltă suficiente argumente pentru încercarea de reducere a fenomenului în sine, prin două măsuri foarte simple, respectiv, perfecționarea sistemului legislativ și asigurarea logistică a poliției. Aceste două măsuri trebuie însă completate și de o salarizare corespunzătoare în poliție, care să constituie un motiv foarte serios pentru fiecare cadru al acestei instituții, de a rămâne și a munci aici.
Aceste măsuri pot fi luate oricând de portocalii, dar, înclin să cred că nu vor, din motive pe care nu le pot identifica, la acest moment.
