O pensie, un salariu, 345 de taxe

1
22508


Înainte de 1989, bunică’miu scuipa ecranul televizorului alb-negru, sătul de Ceaușescu.  Astăzi, dacă ar trăi, sigur ar repeta gestul și, probabil, ar zice că era mai bine ’înainte’.                                                                                                      
Înainte de 1989, bunică’mea stătea de seara la coadă, în spate la Plombă, ca să ia carne, dimineața. Ieri ar fi împlinit 82 de ani. A trăit doar 81 și a apucat să spună că era mai bine ’înainte’.                                                                                                    
În 2011, nea Puiu plătește datoriile la întreținere și ronțăie un covrig. Mai primește cîte-o farfurie de mîncare de la vreo vecină. Stă pe bancă, citește presa și crede că ’ăia tineri’ ar trebui să facă ceva, că nu se mai poate. Cum să-i impoziteze pensia?, că și așa, nu vezi?, ziarele le duce înapoi la chioșc, nici p’ăstea nu și le permite. Dacă ar mai fi el în putere…                                                        
Înainte de 1989, taică’miu îl înjura de Ceaușescu, dar ne spunea, mie și soră’mii, să nu repetăm ceva la școală că vin unii și-l saltă.                                                             
În 2010, doi prieteni care lucrează în sistemul bugetar au rămas în urmă cu plata întreținerii și a ratelor la bancă. Nu i-am văzut niciodată, pînă anul trecut, atît de îngrijorați în privința viitorului lor și al fetiței. Înjură guvernul, partidele de la putere, dar numai în cerc restrîns, căci se tem să nu fie dați afară. Consideră că legea pentru adoptarea OUG 71/2009, care reeșalonează pînă în 2016 drepturile bănești cîștigate în Justiție, este un nou abuz al actualei puteri și o nouă sfidare la adresa bugetarilor, dar nu spun asta prea tare.
În ciuda gerului de astă iarnă, patronul unui magazin de haine second-hand, legase cu o sfoară ușa de la intrare, astfel încît să stea permanent deschisă. Nu-și permitea să piardă vreun client, căruia ușa închisă i-ar fi stat în cale. Nu vedeți că abia ne ducem zilele de azi pe mîine? Ne omoară ăștia cu taxele și impozitele lor, cu controalele la noi ăștia micii, mi-a răspuns cînd l-am întrebat ce-i cu sfoara și cu ușa.                                                                                                                          În România sunt în vigoare 345 de taxe și impozite. O firmă trebuie să plătească 113 taxe în fiecare an; în Bulgaria, doar 17. Numai pentru contribuțiile sociale, impozitul pe profit și TVA este nevoie de 222 de ore pentru a completa toate documentele și a le depune la ghișeu. O covrigărie este controlată de 15 autorități.
România a ajuns țara mersului pe sfoară. Copii, bătrîni, mămici, bugetari, întreprinzători sînt trimiși să vadă, fără plasă de siguranță, cum pot să-și mențină echilibrul. Între timp, guvernanții taie panglici, fac promisiuni și mai zgîlțîie din cînd în cînd sfoara, ca să mai cadă cîțiva. Cădem, cădem, dar pînă cînd?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here