III. Interpretarea dispozițiilor constituționale în cazul în care o alianță politică constituită anterior datei alegerilor are majoritatea absolută în Parlament
În articolele anterioare am explicat condițiile în care Președintele României poate desemna un candidat pentru funcția de prim-ministru, în raport cu existența sau inexistența unui partid care are majoritatea absolută în Parlamentul României.
În prezentul articol vom proceda la interpretarea normelor de drept constituțional în situația în care, anterior alegerilor, pe scena politică a țării s-a constituit legal o alianță politică, iar această alianță are majoritatea absolută în Parlament.
De la început precizăm că normele constituționale nu prevăd expres o asemenea situație, acestea referindu-se numai la cele în care sunt luate în calcul numărul de parlamentari obținut de către fiecare partid politic.
Cu toate acestea, dispozițiile constituționale trebuie interpretate în sensul acordării dreptului de a propune Președintelui desemnarea unui candidat pentru funcția de prim-ministru alianței politice care are majoritatea absolută în Parlament. Ne argumentăm această opinie pe faptul că, unul din principiile de bază ale democrației este acela de a acorda posibilitatea guvernării unui stat, formațiunii sau formațiunilor politice care au obținut majoritatea absolută în Parlament.
Este normal să fie așa, deoarece o alianță politică constituită și înregistrată legal înainte de desfășurarea alegerilor, presupune cunoașterea de către eletorat a existenței acesteia pe scena politică a țării și implicit acordarea votului. Cu alte cuvinte electoratul care acordă votul acestei alianțe politice votează în cunoștință de cauză și dorește ca guvernarea țării să fie acordată acesteia.
În aceste împrejurări, această alianță politică se substituie în ceea ce privește dreptul de guvernare unui partid politic, având aceleași drepturi și obligații.
Legiuitorul constituant, prin dispozițiile art. 103 din Constituție nu a dorit altceva decât să respecte principiul de bază al democrației care se referă la asigurarea guvernării țării de către cei care sunt majoritari în Parlament, indiferent dacă avem în vedere un anumit partid sau o alianță politică formată din mai multe partide, legal înființate.
Prin respectarea acestui principiu se ajunge în mod direct la respectarea voinței electoratului, deoarece, obținând majoritatea în Parlament, acea alianță este implicit susținută și de majoritatea absolută a alegătorilor.
Important de reținut este faptul că, în toate situațiile trebuie respectată voința electoratului, niciun partid, alianță politică sau Președintele neputând-o deturna.
În cazul unei alianțe politice formate postelectoral, situația se schimbă, în sensul că aceasta nu poate fi interpretată identic, deoarece de această dată nu se are în vedere voința electoratului, ci voința conducătorilor unor partide politice de a ajunge la guvernare.
Cu alte cuvinte „coloana vertebrală” democrației constituționale este reprezentată de voința electoratului exprimată prin vot și nu de ambițiile mai mult sau mai puțin justificate ale conducătorilor unor partide politice.
În toate aceste situații, legitimitatea propunerii și implicit desemnării unui candidat pentru funcția de prim-ministru este dată numai de votul electoratului.
În acest context, Președintele României, potrivit interpretărilor normelor constituționale, este obligat să desemneze un candidat pentru funcția de prim-ministru, propus de alianța politică constituită legal înainte de desfășurarea alegerilor generale, care are desigur majoritatea absolută în Parlament.
Nerespectarea acestor dispoziții ale legii noastre fundamentale de către Președinte, poate reprezenta un atac flagrant la adresa democrației constituționale, o încălcare a normelor constituționale și implit conduce la asumarea răspunderii, potrivit legii.
