Vrâncenii suferinzi de diverse boli, în special cei de diabet și afecțiuni cardiologice, se trezesc cu noaptea-n cap și vin la Policlinica Spitalului Județean de Urgență pentru a lua bonuri de ordine. Dacă unii ajung la Policlinică pe la 5 dimineața, alții vin de cu seară. Le este teamă să nu rămână neconsultați și fără rețete, fiindcă de acestea depinde viața lor. Managerul Spitalului Județean de Urgență, Nicolae Moise, spune că nu este nevoie ca bolnavii să ajungă la Policlinică cu noaptea în cap. Se pot programa și prin telefon.
La ora cinci dimineața, orașul încă doarme, dar pentru câteva zeci de oameni ziua a început de câteva ore. Este vorba de vrâncenii care se trezesc cu noaptea-n cap pentru a prinde bonurile de ordine de la Policlinica Spitalului Județean. Sunt acele bucățele milimetrice de hârtie, care le deschid calea către medicul ce le prelungește viața. În cămăruța de câțiva metri a Ambulatoriului de specialitate al Spitalului Județean de Urgență din Focșani, la ora cinci dimineața, zece oameni își omoară plictiseala, depânând amintiri din comunism sau explicând o nouă rețetă de murături. Sunt veniți de câteva ore bune, de prin toate colțurile județului, pentru a lua bonurile de ordine, ce le permit consultația la medicii specialiști. Majoritatea suferă de diabet și boli cardiace și, odată la câteva săptămâni, vin la miezul nopții la Policlinică, pentru ca medicul să le prescrie tratamentele necesare.
Timpul trece mai repede depănând amintiri
În sala de așteptare, doi bătrânei deapănă de zor amintiri de pe vremea când lucrau la Matrițe, alte trei doamne se sfătuiesc cum să pună mai bine ardeii umpluți cu varză la murat, iar o doamnă își odihnește spatele pe banca rigidă din lemn. Pe chipul tuturor se citește resemnarea, dar sunt mulțumiți că au venit printre primii, ceea ce înseamnă că vor primi, cu siguranță, bonuri de ordine. Într-un colț de bancă, este o hârtie boțită, smulsă dintr-un caiet școlar, în care sunt trecute, cu număr, numele celor prezenți. Lângă ea este un domn, cu părul grizonat și cu fața ridată de vremuri grele. Îmi spune că a venit primul la Policlinică de la ora 22.00, că trebuie să ia o scrisoare medicală pentru soția lui, de la Diabet, și îi era frică că nu prinde bon de ordine. „Eu sunt din Mărășești și cum singurul tren mai de dimineață îl aveam la 4 și ceva, până ajungean aici se făcea șase și ceva și nu mai prindeam bon de ordine. Așa că am plecat cu trenul de 20.20, care și așa a avut întârziere, iar la orele 22.00 am ajuns aici, la Policlinică. Portarul mi-a dat drumul și de atunci stau aici. De dormit nu pot, pentru că am nevoie de pastile. Am stat singur până la trei dimineața, când au mai venit oamenii ăia. Fac treaba asta o dată la șase luni și o fac pentru nevastă-mea, că are diabet, și vin să îi iau o scrisoare medicală ca să i-o dea medicului de familie, și să îi dea el tratamentul”, ne-a spus Zaharia, din Mărășești. O altă doamnă intră în discuția noastră și îmi spune că ea a venit de la patru dimineața, că a încercat să se programeze la telefon, dar i s-a spus să vină peste o lună, ceea ce era mult prea mult. „De la patru dimineața sunt venită. Am noroc că sunt din Focșani și am venit cu taxiul, că dacă stăteam la țară era foarte greu. Am încercat să mă programez la telefon, ca să nu mai vin cu noaptea în cap, dar mi s-a zis să vin peste o lună, iar eu am nevoie acum de tratament, nu peste o lună. Este greu, mai ales obositor, dar altă soluție nu este, că bonurile astea de ordine sunt limitate”, a povestit Georgeta.
Cei prezenți, câtuși de puțin afectați de ora matinală, s-au așezat la discuții despre politică, an electoral, fotbal și „ce bine era înainte”. „Nu ne putem permite să întârziem dimineața aici, mulți dintre noi au boli grave sau sunt pacienți la medici care au program dimineața. Nu dorim să rămânem fără rețete sau consultații”, spun pacienții.
Timpul se scurge greu, iar oboseala devine din ce în ce mai greu de suportat. O bătrânică se ridică în picioare de pe banca rigidă și se plimbă prin mica încăpere. Își freacă spatele cu mâinile brăzdate de muncă și oftează adânc, murmurând câteva cuvinte. „Of, că durerea asta nu mă lasă deloc…”. Între timp, nimeni nu mai vorbește, majoritatea moțâindu-și somnul. Doar două viespi ce se joacă lângă neoanele de sus, mai strică liniștea mormântală cu zumzăitul lor. Se face aproape ora șase, iar în încăperea mică încep să vină din ce în ce mai multe persoane, majoritatea bătrâni. Băncile din sala de așteptare devin insuficiente, iar cei mai mulți stau în picioare sau se sprijină de pereții văruiți.
Rând lung de câțiva metri
Mulți dintre cei veniți la Policlinică pentru a lua un bon de ordine sunt prieteni vechi de suferință, iar de fiecare dată când se întâlnesc aici, își povestesc ce au mai făcut de la ultima dată de când s-au văzut. O bătrânică se duce la femeia care mai devreme își odihnea spatele și o mustră că de ce nu a trecut-o și pe ea pe listă. Femeia se disculpă, spunând că nu a știut că va veni, și îi spune că putea să o anunțe de ieri, mai ales că sunt vecine.
Afară, începe să se crape de ziuă, iar orașul începe să freamăte. Se face ora șase și 20 de minute. În sala de așteptare, 30 de suflete așteaptă ca timpul să treacă mai repede pentru a-și lua bonurile de ordine. Deodată, o asistentă medicală deschide cele două uși de la încăperea spre avizier, iar oamenii se duc buluc acolo. Se pun frumos la rând, în funcție de numărul pe care îl au trecut pe listă, asta fiind un fel de lege nescrisă a lor. Åži așteaptă din nou. Cele aproape 40 de minute de stat la coadă trec destul de greu, dar sunt un bun prilej pentru alte discuții. Oricare altele în afară de boală. Oamenii sunt resemnați că asta e cursul firesc al vieții, iar venitul cu noaptea-n cap la Policlină e un episod care se reia de fiecare dată în același fel. Între timp, geamul de la avizier se deschide, iar oamenii își primesc, fericiți, bonurile de ordine. Coada lungă de câțiva metri buni se termină imediat, iar pacienții se duc către cabinetele medicilor, unde așteaptă, din nou, ca să intre să își ia rețetele necesare. Astfel, se termină o dimineață de aștepare, numai că mâine, poimâine și tot așa, alți oameni vor veni cu noaptea-cap pentru un bon de ordine…
Număr limitat de consultații decontate de CAS
Potrivit managerului Spitalului Județean de Urgență, medicul Nicolae Moise, cabinetele de specialitate din Policlinică eliberează un număr limitat de bonuri, deoarece atât decontează Casa de Asigurări de Sănătate (CAS). Managerul Moise a adăugat că pacienții își pot face programări prin telefon. „Lipsă de educație! De un an de zile am băgat programările pe telefon, iar ei nu le folosesc. N-au decât să vină cu noaptea în cap, dacă nu vor să se programeze la telefon”, a declarat medicul Nicolae Moise. Reprezentanții CAS ne-au spus că decontează, în medie, 28 de consultații pe zi. „Plata serviciilor din asistența me-dicală ambulatorie de specia-litate pentru specialitățile cli-nice inclusiv recuperare, me-dicină fizică și balneologie, paraclinice, de medicină dentară se face prin tarif pe ser-viciu medical cuantificat în puncte sau în lei, potrivit normelor legale în vigoare. Numărul total de puncte raportat pentru consultațiile, serviciile medicale acordate de medicii de specialitate din specialitățile clinice, fitoterapie, homeopatie, planificare fami-lială nu poate depăși numărul de puncte rezultat potrivit programului de lucru, luându-se în considerare pentru specia-lități clinice și pentru medicii care lucrează exclusiv în fitoterapie, homeopatie și planificare familială un program de lucru de 7 ore/zi căruia îi corespunde un număr de 28 de consultații în medie pe zi (timp mediu pe consultație de 15 minute). În situația în care adresabilitatea asiguraților la cabinetul medical depășește nivelul prevederilor menționate mai sus se vor întocmi liste de prioritate pentru serviciile me-dicale programabile sau la cererea asiguratului, se pot acorda consultații și servicii medicale contra cost”, a declarat Iustina Papuc, purtător de cuvânt al CAS.
