Într-o dimineață de vară Mîntuitorul Iisus Hristos se duse lîngă lacul Ghenizaretului, căruia i se mai zicea și Marea Galileii. Acolo a văzut două corăbii din care pescarii coborîsera și tocmai își dregeau mrejele. Toată noaptea se trudiseră, dar nu pescuiseră nimic. Deodată, Mîntuitorul se urcă în corabia lui Simon Petru și-l rugă s-o depărteze puțin de la uscat. Apoi vorbi mulțimilor, după care îi spuse lui Simon să meargă cu corabia mai în larg și să lase mrejele în apă la pescuit. „Învățătorule, răspunse Simon, toată noaptea ne-am trudit și n-am prins nimic, dar după cuvîntul Tău voi arunca mrejele în apă”. Dar abia le aruncă și mulțime de pești se prinse în mreje, încît acestea stăteau să se rupă.
Simon a făcut atunci semn tovarășilor săi din cealaltă corabie ca să vină să le ajute. Pescuirea a fost atît de bogată încît amîndouă corăbiile erau gata să se scufunde. Văzînd mi-nunea aceasta, pe ucenici i-a cuprins o mare frică, iar Petru căzînd în genunchi la picioarele lui Iisus i-a zis: „Du-te de la Mine, Doamne, că sunt om păcătos!”. Spaimă mare îl cuprinsese pe el ca și pe toți ceilalți de pescuitul atîtor pești. Dar Domnul Iisus a zis, însă, către Petru: „Nu-ți fie frică, de acum vei fi pescar de oameni.” Trăgînd ei corăbiile la uscat, au lăsat totul și-au mers după El. Astfel, descoperim în aceste cuvinte ale Sfintei Evanghelii cîteva învățături folositoare pentru mîntuirea sufletului nostrum. În primul rînd, descoperim că Mîntuitorul Iisus Hristos a fost Dumnezeu adevărat, căci cine putea să fie acesta de care ascultau marea, vînturile și peștii, dacă nu Creatorul tutu-ror? Aceasta minune a fost înfricoșătoare pentru ucenici, care simțind dumnezeirea lui Iisus s-au temut. Ei au înțeles că toți și toate se supun și ascultă de glasul Lui. El este Domnul cerului și al pămîntului, Creatorul și Mîntuitorul sufletelor noastre. De aceea, au lăsat toate și au mers după El, fiind martori și la alte minuni care mai de care mai înfricoșătoare și mai mari. Ucenicii și-au dat seama că umbla Dumnezeu pe pămînt îmbrăcat în trup omenesc, tăinuit de ochii omului și, din cînd în cînd, puterea lui Dumnezeu îi înspăimînta. Iată de ce, văzînd teama lui Petru, Iisus îi spusese: „Nu-ți fie frică, de acum vei fi pescar de oameni!” Oamenii erau atrași de frumusețea Lui și de frumusețea cuvintelor Lui, iar demonii fugeau îngroziți neștiind ce să creadă despre puterea cea mare care ieșea din Dumnezeu-Omul Iisus Hristos. Fariseii și cărturarii, bătrînii poporului și, mai ales, invidioșii, rămîneau încremeniți de frumusețea învățăturilor Lui și de adevărul cel tainic cuprins în predicile și pildele Lui. De aceea, ziceau înspăimîntați: „Niciodată n-a vorbit cineva ca omul acesta”. Iisus a venit să ne arate pe Tatăl ceresc, pe Dumnezeu, dar a trebuit să procedeze așa de mi-nunat încît să-l facă pe om să înțeleagă fără să-și piardă mintea sau lumina ochilor și fără să se ardă de puterea focului dumnezeirii Sale, fiindcă nimeni n-a putut vreodata și nici nu va putea să-L vadă pe Dumnezeu în toată măreția și puterea dumnezeirii Sale. Este cu neputință aceasta, de aceea s-a înspăimîntat Petru cînd a văzut o asemenea minune ca, de altfel, și atunci pe Tabor cînd s-a înfricoșat de puterea luminii ce izvora din trupul lui Iisus, căzînd împreună cu Iacob și Ioan cu fețele la pămînt, neputînd să suporte acea lumină orbitoare. Ascultarea lui Petru l-a făcut fericit și l-a făcut să-L cunoască pe Fiul lui Dumnezeu prin mare și neuitata minune a mulțimii peștilor ce s-au prins atunci. Dar Petru avea frică de Dumnezeu, pentru că el se simțea păcătos, simțea distanța cea mare dintre om și Dumnezeu. Cine are frică de Dumnezeu capătă înțelepciune și află calea cea adevărată și dreaptă și, mai ales, se ferește de păcate în tot locul. Omul care are frica de Dumnezeu știe că ochiul lui Dumnezeu cel neadormit îl poate vedea oriunde căci deasupra noastră, sus, este ochiul Lui cel senin care privește și vede căile noastre. Dar. Omul orbit de păcat nu are frică de Dumnezeu, nici milă și nici rușine și se face exemplu negative copiilor lui. Cel ce crede în Dumnezeu să fie convins că Dumnezeu se ține de cuvînt și împlinește tot ce a spus
