Conceptul de protecția mediului este rodul societății moderne, chiar dacă din punct de vedere practic l-a însoțit pe om din cele mai vechi timpuri. Preocuparea voluntară pentru ocrotirea naturii a apărut, deși sporadic, abia după primul mileniu d. Hr. Prima lege de ocrotire a naturii se pare că a apărut sub regele Alaunsithu, în Myanmar (fostă Birmania), la începutul secolului al XII-lea. Cel puțin așa reiese dintr-o scriere de pe un stâlp de piatră din localitatea Sale: „Eu, preaputernicul conducător al țării și păstrător al credinței, poruncesc să fie pedepsit oricine va îndrăzni să provoace rău animalelor sălbatice și păsărilor în rezervația ce a fost înființată aici”. În timp ce în Asia răsăreau mugurii gândirii moderne și ai dezvoltării durabile a mediului, în Europa regii își perfecționau tacticile de vânătoare ducând o luptă aprigă împotriva animalelor și pădurilor. Domnii Moldovei, în speță, aveau păduri ale lor pe care le înconjurau cu ajutorul clacașilor (robilor) pentru a prinde vânatul. Acest curent avea să se acentueze până la provocarea dispariției definitive a unora dintre specii. Ultimul exemplar de bour, animalul sălbatic care figura și pe vechea stemă a Moldovei, a fost ucis în Polonia în secolul al XVII-lea. Pe vremea lui Dimitrie Cantemir animalul începuse deja să fie uitat și confundat cu zimbrul, specie mult mai mică din familia bovinelor ce a ajuns totuși vremurile noastre.
Prima conferința mondială a ONU referitoare la Ocrotirea mediului înconjurător a avut loc în anul 1972 la Stockholm, în Suedia. La această conferința s-a declarat că ziua de 5 iunie să fie „Ziua internațională a mediului înconjurător”. Între 26 august și 6 septembrie 2002 s-a desfășurat la Johannesburg în Republică Africa de Sud, a două Conferința Mondială asupra Mediului Înconjurător, sub numele de „Earth Summit 2”. Au participat circa 70,000 de oameni de stat, politicieni, oameni de știință etc. Tema principală a fost creșterea cantității de dioxid de carbon din atmosferă ca urmare a activității complexe a omului.
