Nu numai în rapoartele meteorologice se înregistrează averse. Åži în viața reală, furtunile sunt iminente. Pe străduța liniștită a domolului azi, zvonul furtunii de mâine își poate face neinvitat apariția. Conflicte, provocări, crize de timp, situații fără ieșire, despărțiri iremediabile… ce e de făcut? Înarmați-vă cu umbrela-minune: încrederea de sine.
Un mit la granița dintre știință și obscurantism
Mereu adusă în discuție de psihologi, transformată în clișeu american și în ingredient de succes, încrederea de sine a devenit o minune de neatins. Atât de aproape în aparență, dar atât de departe în realitate! Grăbindu-ne să punem mâna pe ea cât mai repede, o pierdem din vedere, invocând-o mereu, dar nerecunoscând-o niciodată. Presați de evenimente, apelăm la vecinele ei: tupeul, impertinența, tonul ridicat, replici jucăușe, însă acestea sunt doar cârje, înlocuitoare relative ale încrederii.
În schimb, încrederea trebuie cultivată încet, temeinic. Ceva din procesul ei de obținere seamănă cu arhitectura minuțioasă a unei case. Totul se dărâmă la prima inundație în lipsa planurilor riguroase, iar sinistrații care cer provizii de încredere sunt lăsați fără ajutor pe șanțul deznădejdii.
Soluții albe pentru vremuri negre
Așa că, în întâmpinarea unor astfel de probleme, trebuie să avem la îndemână un arsenal întreg de resurse. Atenție însă! Dacă mergi pe stradă cu privirile măturând asfaltul, cu un hm sfidător pe buze, dar cu gâtlejul uscat, asta nu se cheamă încredere, ci aroganță apărută ca un scut înșelător.
Următoarele indicații nu sunt luate din manualele de psihologie, deci terminologia nu va fi la fel de prețioasă, în schimb, au eficiență practică maximă, testate în situații reale și cu o deplină funcționalitate, cel puțin la mine.
Încrederea în relațiile de familie
De la primele ore ale dimineții, încrederea trebuie chemată cu blândețe, pentru a-și întinde aripile protectoare pe parcursul întregii zile. Îmbiați-o cu un cappucino fierbinte, cu un baton fin de ciocolată, adăugând la micul dejun și un croissant, pentru un festin ca la carte. Încrederea trece și prin stomac, iar un apetit satisfăcut înseamnă o minte pregătită pentru orice. Mi s-a întâmplat într-o zi de joi, înainte de a părăsi domiciliul pentru un plonjon grațios la pregătire, ca părinții să mă întrebe cu ochii cât cepele, cu speranțe nemărturisite și cu tâlcuri de abia întrezărite:
– Cum arată viitorul tău?
Fără prea mult timp la dispoziție, cu ceasul-brățară ticăind alarmant, încolțită, încrederea se simțea de-a dreptul amenințată. Dar rapida asigurare interioară că totul e în ordine, m-a ajutat enorm. Am luat o poziție cât mai verticală cu putință, fără mâini în șolduri, fără devieri corporale, dreaptă ca lumânarea și am replicat cu aer de înțelept:
– Vom trăi și vom vedea!
Tactica secretă: un dram de umor și persuasiune. Încordați-vă puțin vocea, cuvântul trebuie să fie elastic, flexibil, dar cu puțină drăgălășenie asumată. Nu părăsiți inflexiunile de felină, dar nu exagerați glucoza din ton. Moderația e cheia spre încredere. Mulțumiți, părinții mi-au dat un răgaz de câteva luni pentru a mă gândi în continuare la viitorul meu, amănând întrebarea pentru o perioadă destul de îndelungată. Misiune îndeplinită!
Încrederea de pe băncile școlii
Apoi, la școală, ascultată fiind la istorie, cum tuturor vi se întâmplă, din ingratitudinea destinului, doamna profesoară m-a întrebat fățiș:
– Când a avut loc Congresul Studenților la Focșani?
La o primă vedere, un colosal Nu știu! s-ar ivi pe buzele ofilite. Nu apelați la asemenea riscante practici. Chemați înapoi încrederea și sub ochii sclipitori și veseli, răspundeți cu galanterie:
– Anul îmi scapă, dar acordați-mi răgazul de a face cercetări amănunțite!
Dacă profesoara dorește un răspuns prompt, adaptați-vă, improvizați un an oarecare, dar aveți grijă să îl plasați în gafa voastră cât mai aproape de adevăr, cel puțin instinctiv. Nu dați impresia unui joc de-a trecutul, răspundeți fără ezitări și răspicat. Destinul, impresionat de promptitudinea ta, s-ar putea învoi și nu m-aș mira să îți pună în minte și pe limbă răspunsul exact.
Încrederea în cuplu
Scăpat și din prăpastia asta, urmează altă dandana: prietenul sau prietena cu toane. Dacă vă confruntați cu o așa tipologie, nu părăsiți buna companie a încrederii. Poate ați uitat ziua lui/ei de naștere, necumpărându-i niciun cadou, necompunându-i niciun răvaș consolator. Nu vă alarmați! Acum e momentul pentru marele test. Lăsați ochii în pământ, ca străbătuți de torturante regrete și oferiți pupici. Ce împăcare mai binevoitoare decât presarea buzelor pe obraz? Dar instinctul salutar trebuie să vină din partea voastră, iar pârghia este încrederea. Umilitoarea ceartă în tonalități dramatice a fost evitată și replica Nu îți pasă de mine! a fost depășită magistral. Cu exercițiu, puteți deveni acrobați în ale existenței cotidiene.
Încrederea în situații oficiale
De-ar fi așa de simplu… ai depășit termenul la bibliotecă, altă ocazie de secătuire interioară. Nu te îngrijora! Pășește cu încredere și ia scârțâiturile podelei drept mărturii ale forței pasului tău. Postează-te cu grație în fața bibliotecarei, spune-ți numele cu impresia unui blazon franțuzesc de seamă și cu o înclinare subtilă a capului, spune demn:
– Evenimente urgente m-au reținut în afara orașului.
Mina tristă (s-ar putea bănui o fatală dispariție a cuiva drag sau chiar a pisicii) nu mai necesită explicații. Nu te aventura în detalii, nu ar avea rost, încrederea nu cere justificări. Nu ai putut și basta, asumă-ți greșeala și repar-o printr-o atitudine roială.
Acestea fiind spuse, atrag atenția asupra unui fapt esențial: cea de la care primiți sfaturi binevoitoare nu dispune de un arsenal nemărginit de încredere, dar cel puțin are trucurile potrivite în momentele riscante. Principiul de bază al acestei stări de spirit este tocmai inefabilul ei: nu cereți explicații sinelui, nu vă întrebați De ce am încredere?. Enumerări de premii, reușite, aventuri, escapade, recunoașteri de popularitate, prietenii de renume sunt efemere trofee, ele nu oferă încredere, ci o umbră de securitate personală. Încrederea nu se lasă chemată, ea se cultivă sau nu, în funcție de atitudinea afișată. Aveți încredere pentru că sunteți în fiecare zi… VOI ÎNÅžIVÄ‚, cu tot ce ar însemna asta!
Cristina STANCU
COLEGIUL NAÅ¢IONAL „UNIREA”
