Cu multe secole în urmă codrul era frate cu românul și îi oferea adăpost în vremurile grele. Acum sângele s-a prefăcut în apă, iar românul nu mai are nici mamă, nici tată. Transformarea e vizibilă. Jaful din pădurile țării, gunoaiele lăsate în urmă după un picnic prelungit, tulburarea liniștii pădurii cu mulți decibeli de manele și multe alte fapte din aceeași categorie. Zilele trecute o altă imagine surprinsă pe multe străzi din urbea noastră ne confirma afirmația de mai sus.
Teii plantați ca arbori ornamentali și cu scopul de a mai împrospăta aerul poluat al orașului sunt agresați din toate puterile de culegătorii de flori. Într-un heirupism general florile erau adunate în sacoșe, genți și alte recipiente asemănătoare, iar acolo unde copacul refuza să-și dea floarea prețioasă, creanga era ruptă pentru ca mai apoi, într-o poziție comodă, florile să-și găsească locul în sacoșă, iar creanga să împodobească trotuarul. Nu părea să se gândească nimeni că odată ruptă, creanga nu va mai face flori anul următor sau că arborele are de suferit, vorba aceea „După noi potopul”.
Florile nu se pierd niciodată, după cunoscutul principiu că în natură, nimic nu se pierde, totul se transformă și le regăsim pe tarabele din piață, însoțite de refrenul „Hai la flori, hai la flori”.
Ne aducem aminte că în parcuri găseam anunțuri de genul: „Nu rupeți florile, nu călcați iarba”, iar în caz că neglijai acest avertisment, te păștea o contravenție usturătoare. Este oare nevoie să legăm de teii orașului câte o tăbliță în care să interzicem vandalizarea copacilor aducători de oxigen, umbră și frumusețe? Sau este de ajuns ca aleșii noștri să deschidă ochii pentru a vedea jaful din copacii orașului, ce se repetă cu aceeași consistență de ani de zile.
Mai mulți locuitori ai orașului s-au arătat indignați de ceea ce se întâmplă cu teii din oraș sub ochii administrației locale. „E revoltător ce se întâmplă. Pentru a culege flori de tei se pot găsi alte soluții civilizate, nu să rupem crengile din copaci. În fiecare an se repetă aceste scene, dar nimeni nu ia nicio măsură”, ne-a declarat Florentina Pleșa, asistent medical, iar Mitrofan Maria, pensionar ne spune: „Am văzut și eu multe persoane cu genți pline de flori de tei. Eu nu cred că le culeg pentru uzul propriu. Iar cei de la tarabele din piață, care vând aceste flori de unde le culeg? Au toți tei în curte? Să fim serioși. Åži cel mai deranjant este faptul că lasă dezastru în urmă. Chiar nu vede nimeni aceste lucruri?”
Proprietățile vindecătoare ale teiului sunt cunoscute încă din vechime, când se foloseau în scopuri medicinale coaja, frunzele și seva, iar mai târziu au început să fie întrebuințate și florile. La noi, prezintă interes terapeutic numai florile de la trei specii: teiul roșu, teiul alb și teiul cu frunză mare.
Teiul are acțiune sudorifică, antitermică, emolientă și expectorantă. Se recomandă în caz de răceală, gripă, guturai și bronșite, deoarece stimulează transpirația și ajută la scăderea febrei. De asemenea, florile de tei (datorită mucilagiilor) reduc inflamația la nivelul căilor respiratorii și ajută la eliminarea secrețiilor bronhice.
Conținutul de ulei volatil conferă florilor de tei proprietăți neurosedative și antispastice, fiind utilizate ca sedative în insomnii, stări anxioase și iritabilitate. Intern, planta se utilizează sub formă de infuzie: o linguriță de flori la 250 ml de apă clocotită. Pentru efectul sedativ, se bea o cană cu o jumătate de oră înainte de culcare.
Prețul florilor de tei la tarabă este de 8-10 lei/kg.
