Departe de a fi pretențioase sub raportul cerințelor, violetele fragile ce ne încântă primăvara prin înfățișarea și mirosul lor sunt flori care necesită doar o iluminare bună și o temperatură optimă. În ciuda numelui lor, există varietăți de flori albastre, albe și chiar roz. În primele veacuri ale creștinătății, floarea era numită herba trinitatis adică „planta Sfintei Treimi” și din această cauză avea renumele de ta-lisman protector. Până astăzi ea este consacrată de catolici Vinerei Mari din Săptămâna Patimilor simbolizând suferințele îndurate de Iisus pe cruce. Se spune că întemeierea cetății Atena se datorează, într-o oarecare măsură, acestei mi-nunate flori. Eroul întemeietor, care își conducea poporul către un loc prielnic, a fost întâmpinat de nimfele apelor cu buchete de violete, ca semn de bun venit. Cel mai cunoscut pentru pasiunea dezvoltată față de această floare a fost Napoleon, supranumit de conaționali „Pere Violet”.
Violeta semnifică modestia și inocența, ea este un simbol al iubi-rilor „de modă veche”. În epoca interbelică, era floarea preferată pentru transmiterea unor mesaje felurite, astăzi însă, multe din vechile ei semnificații s-au pierdut. Când ieșeau la baluri sau la teatru, bărbații fără pereche purtau la butonieră două violete iar fetele necăsătorite douăzeci de flori. Tot violetele erau cele care aduceau norocul și fericirea cuplurilor care primeau în ziua nunții asemenea buchete. Ele reprezentau constanta sentimentelor și totodată florile tradiționale ale nunții de argint. Violeta înseamnă fidelitate, sinceritate și încredere, astfel că cine dăruiește această floare oferă o garanție a seriozității sale. Violeta mai este o emblemă a morții. Este și floare funerară, mesajul său fiind adresat mai mult celor care au pierdut o ființă dragă, ca semn al compătimirii.