Proaspetele alegeri din PDL ne permit să realizăm câteva comentarii, atât în ceea ce privește rezultatul previzibil, dar mai ales atmosfera generală specifică unei cazarme militare.
Mai întâi doresc să evidențiez discursul specific lacrimogen al președintelui în funcție, care amintindu-și de alegerile în care a fost desemnat președinte al PD, un partid declarat la acel moment de stânga, a încercat să impresioneze alegătorii în modul său specific și cunoscut, lacrimogen.
În realitate a afirmat că a fost dezamăgit de Petre Roman, președintele în funcție la acel moment, care după anunțarea rezultatului i-a întors spatele, în loc să-l felicite.
Dacă a fost așa, ceea ce este greu de presupus (având în vedere că acest președinte minte permanent), gestul lui Petre Roman nu poate fi calificat decât ca fiind unul lipsit de eleganță. Dacă nu a fost așa cum spune Băsescu, afirmațiile sale nu au făcut altceva decât să atragă atenția celor trei candidați, că într-o asemenea situație vor avea de suportat consecințe grave, având în vedere puterea actuală a ocupantului fotoliului de la Cotroceni.
Concluzia care se poate desprinde din comportamentul lui Băsescu este aceea că oricine va ieși dincolo de ordinele sale, le va încălca, va suporta consecințele faptelor sale, prin eliminarea din structurile de conducere ale partidului său. Exemplul Vasile Blaga este destul de edificator din acest punct de vedere, urmând în opinia noastră și altele.
Rezultatul concret care la reconfirmat pe Boc în funcția de președinte al acestui partid, era previzibil cu mult înainte, din mai multe motive.
Un prim element care a dus la acest rezultat este controlul absolut pe care-l exercită Băsescu asupra acestui partid, prin Boc și alții ca el. Nu a existat și nici nu va mai fi posibil să apară în următoarea sută de ani pe scena politică românească un asemenea premier, fără o strategie clară, cu numiri numai pe criterii politice în toate structurile statului, dispus oricând să facă orice compromis pentru a rămâne în funcție. Repetatele semnale date prin intermediul presei și nu numai, de către Băsescu au avut darul de a-l impune ca președinte de partid pe acest om, convenabil președintelui. Presa a relatat de multe ori atitudinea de servilism politic manifestată de fiecare dată de premier, fiind uneori în stare să aplice a doua zi, tot ce a visat ocupantul scaunului de la Cotroceni cu o noapte înainte, fără a avea nici cea mai mică reacție de examinare a unor asemenea soluții. Anunțarea reducerilor de salarii și pensii de la Cotroceni, cu toate că erau măsuri de politică economică a guvernului fără nicio competență a președintelui, sunt elocvente din acest punct de vedere.
Un alt element care a condus la acest rezultat este reprezentat de legătura frățească care s-a realizat în timp în cadrul acestei echipe, legătură completată de o serie de oameni de afaceri, din interiorul sau chiar din afara partidului, prin intermediul cărora s-au cheltuit în mod ineficient pentru societate banii publici. Cu toate că beneficiază de un tratament preferențial din partea organelor de anchetă abilitate ale statului, totuși uneori, la presiunea opiniei publice și în special a presei au mai fost date câteva exemple menite să adoarmă vigilența populației. Avem aici în vedere cazurile de corupție sau fraudare a bugetului statului, de la Vâlcea, Craiova, Giurgiu etc., cazuri prin s-a dat semnalul clar că acolo unde unii nu mai ascultă de marii conducători de la București, vor suporta consecințele legii. Fără îndoială că aceste consecințe urmează a fi suportate, probabil, de mult mai mulți, dar numai dacă acești oameni vor ieși de la guvernare, altfel, va fi imposibil.
Toate aceste observații jurnalistice, fără o reacție corespunzătoare de respingere din partea opiniei publice, nu vor conduce la nimic bun pentru populația României.
Este timpul ca alegătorii să nu mai creadă în lacrimile președintelui, care oricum cred că nu mai impresionează pe nimeni. Din fericire pentru noi, sper că am depășit perioada anului fatal pentru România, respectiv 2004.
