Toate limbile din lume – de la engleză la mandarină – au evoluat dintr-o limbă-mamă preistorică, vorbită prima oară în Africa acum zeci de mii de ani, potrivit unui nou studiu. După ce a analizat mai mult de 500 de limbi, Dr. Quentin Atkinson, de la Universitatea Auckland, a găsit dovezi convingătoare că acestea ar putea să descindă dintr-un dialect demult uitat, vorbit de strămoșii noștri din epoca de piatră. Studiul dovedește nu numai că locul de origine al limbajului este continentul african, ci, de asemenea, că vorbitul a evoluat cu cel puțin 100.000 de ani în urmă, cu mult mai devreme decât s-a crezut până acum. Acum există dovezi convingătoare că primul om modern a evoluat în Africa acum aproximativ 200.000-150.000 de ani. În urmă cu circa 70.000 de ani, acești oameni preistorici au migrat de pe continent, răspândindu-se în toată lumea. De altfel, majoritatea oamenilor de știință sunt de acord cu teoria originii africane, însă nu sunt siguri când au început să comunice cu ajutorul sunetelor strămoșii noștri. Unii consideră că limbajul a evoluat independent, în diferite părți ale lumii, alții susțin că acesta a evoluat într-un singur loc și că toate limbile descind dintr-o singură limbă-mamă inițială. Dr. Atkinson vine acum cu fascinanta dovadă despre o singură origine africană a tuturor limbilor.
***
Într-un articol publicat recent, cercetătorul a numărat sunetele distincte (foneme), utilizate în 504 limbi de pe tot globul, și le-a clasificat pe hartă.
Numărul sunetelor variază imens de la o limbă la alta. Engleza, de exemplu, are în jur de 46 de sunete, unele limbi din America de Sud au mai puțin de 15, în timp ce boșimanii din Africa de Sud folosesc un număr uimitor de 200 de sunete. Dr. Atkinson a descoperit în acest fel că numărul de sunete distincte folosite în limbaje tinde să crească odată cu apropierea de Africa sub-sahariană. El susține că aceste diferențe reflectă modul în care au migrat strămoșii noștri după ce au părăsit Africa, în urmă cu 70.000 de ani. Limbile se schimbă odată cu transmiterea lor din gene-rație în generație. Într-o populație numeroasă, limbajul are o relativă stabilitate, asta pentru că există mai mulți indivizi care să-și amintească limba vorbită de generațiile anterioare, spune Atkinson. Însă într-o comunitate cu un număr redus de indivizi, cum ar fi un grup desprins pentru a-și găsi un alt cămin, sunt mai multe șanse ca limbajul folosit că se schimbe mult mai repede, din cauza sunetelor pierdute de-a lungul generațiilor. Profesorul Mark Pagel, biolog evoluționist la Universitatea Reading, spune că același efect poate fi văzut în evoluția ADN-ul. Populația africană din zilele noastre are o diversitate genetică mult mai mare decât cea a oamenilor albi din Europa.
