PDL-iștii, în frunte cu Emil Boc, ne anunță că pe 31 martie vom ieși din recesiune. În timp ce ei ne mint cu nerușinare, vrâncenii nu știu ce să mai facă pentru a avea un colț de pâine pe masă. „Mănâncă mămăligă, alții își fac pâine în casă. Că pe cât e de scumpă, e și de proastă calitate”, ni s-a destăinuit Sava Oțelea, din Cârligele. „Monitorul de Vrancea” va merge, până la sfârșitul lunii, în mai multe localități din județ, pentru a sta de vorbă cu oamenii. Despre neajunsuri, despre probleme, despre ieșirea din criză la data programată de Boc și ai lui. Oamenii nu sunt optimiști, ba chiar sunt convinși că ne va fi și mai rău…
Am luat la pas comuna Cârligele pentru a discuta cu oamenii despre ieșirea din criză, dacă ei îi cred pe cuvânt pe Boc și ai lui că de la 1 aprilie ne vom înfrupta numai cu lapte și miere. Am dat, la poartă, peste Ion Pană, fost angajat al ISH, disponibilizat nici el nu mai știe de când. „Viața e roz”, ne spune din capul locului, apoi ne poftește în curtea proaspăt măturată și ne invită să luăm loc la masă. În opinia sa, abia am intrat în criză, iar de ieșit mai avem mult… „E ușor să dai din gură și să spui că ieșim din criză. Este greu și ne va fi și mai greu de acum înainte. Uitați-vă pe câmpurile astea, totul va fi pârloagă, căci s-a scumpit benzina tare. Toamna vom plânge, ca în fiecare an, că nu avem cui vinde strugurii ori vinul. Acum câțiva ani, mi-am pus bani deoparte, de rezervă. Am tot cheltuit din ei, la loc nu am mai pus nimic, iar acum nu mai am bani. E greu și ne așteaptă vremuri și mai grele. Aș fi vrut să plec din țară, dar e greu, căci aici e perna mea”, ne spune nea Pană. Omul e trist, căci nu are copii care i-ar putea da o cană de apă la bătrânețe.
Ne luăm la revedere de la el, și pornim pe drum, în sus, spre Mănăstirea Dălhăuți. Am dat peste Sava Oțelea, pe care l-am întrebat dacă simte că iese din criză. „Din priză, doar”, ne spune, glumeț, omul, căci gluma i-a mai rămas. „Cum să ieșim din criză, când cu o mână ne dau ăștia de la Guvern, iar cu șapte ne iau. Suntem pensionari și nu avem bani pentru a lucra pământul. Că te costă ara-tul, semănatul, mâna de lucru la vie, iar motorina e scumpă. Oamenii angajați cu ziua iau 40 de lei la zi, la care se adaugă masa, țigările, că fără ele pleacă de pe câmp, dar și un șpriț. Dimineața trebuie să le dăm și o cafea, că nu merge țigara. Când vine toamna nu câștigăm nimic, căci nimeni nu are nevoie de struguri sau de vin”, se destăinuie Sava Oțelea. Nu vrea să compare viața din anul 2011 cu cea dinainte de 1989, căci înainte era disciplină. Acum nu mai este așa ceva. Își aduce aminte că după 31 martie urmează 1 aprilie și mă întreabă dacă nu cumva Boc vrea să ne facă o surpriză privind ieșirea din criză, păcălindu-ne. „Poate pe 1 aprilie ne va da vestea Boc: v-am păcălit. Vedeți, e cu două tăișuri vestea asta pe care ne-o dă el”, spune, șugubăț, omul. Este totuși mulțumit că nu prea sunt comise infracțiuni în comună, căci nu ar putea beneficia de ajutorul polițiștilor. Nu pentru că aceștia nu ar vrea să intervină, ci pentru că nu au cu ce.
„Aș pleca în lumea largă…”
… Câteva ulițe mai încolo dăm peste Grigore Preda, care a dat pământul și via în arendă, doar pentru a nu-l lăsa pârloagă. Åži-a păstrat câțiva ari aproape de casă pentru a avea legume și zarzavaturi de mâncare. La țară e greu, ne dă asigurări, dar la oraș e jale. Are doi copii, ambii profesori, ale căror salarii sunt foarte mici. Au noroc cu tatăl lor, căci nu trebuie să mai dea bani pe pătrunjel sau roșii, pe timp de vară. Unde mai pui că se pot alege și cu câte o găină de țară, gratis. „Noi ne mai descurcăm, mai avem o roșie, un castravete în grădină. Dacă vrem carne, mai tăiem o găină. Dar cei de la oraș ce se fac? Băieții mei au noroc cu noi, că stăm la țară. Eu am lucrat ca maistru 45 de ani și iau 9 milioane (lei vechi-n.r.). Nu ieșim noi din nicio criză, mai ales pe 31 martie”, ne dă asigurări moș Preda.
În timp ce stăteam de vorba cu el, și-a făcut apariția și Tanța Făinoiu. Are o fată, elevă în clasa a VII-a la școala generală din comună. Îi este milă de ea când cere ceva și nu are cu ce-i lua. Dar fiind copil înțelegător, nu se supără când părinții îi spun că nu au de unde. „Mi se rupe inima când nu-i pot da ce vrea, dar înțelege. Aș pleca în lumea largă, dar aici am o casă, am pământul de la tata. Muncim toată vară ca să putem trăi până toamna. Din iarnă și până în primăvară, Dumnezeu cu mila. Ne împrumutăm! Åži ei spun că ieșim din criză…”, spune, amărâtă, femeia. A lucrat câțiva ani la matrițe. După Revoluție a fost dată afară, iar de atunci nu a mai reușit să se angajeze. Spera să-i dea cei de la APIA cei 200 de lei care i se cuvin pentru a-și ara pământul. E tot dusă cu vorba, însă. „Mi-a venit un plic de la ei, cică să-mi fac alt dosar. Avem de luat vreo 2 milioane (lei vechi-n.r.) de la ei, dar cică nu au bani. Nimic nu ne-a dat guvernul ăsta. Ieșim din criză pe dracu să-i ia, mai rău intrăm”, susține Tanța Făinoiu.
19 copii născuți în 2010
Că oamenilor le este din ce în ce mai greu ne spune și primarul localității, Åžtefan Moscu. „Niciodată nu ne-a fost așa de greu, ca acum. Niciodată”, spune edilul când îl întrebăm cum merge treaba pe la primărie. Are bani doar de salarii, nu și de investiții. Căci bugetul este 0 la acest capitol, deși sunt multe de făcut. Două școli din comună au fost rase de tencuială în 2008, căci Mi-nisterul Educației promitea atunci bani pentru reabi-litare. Åži așa au rămas până în zilele noastre: rase de tencuială, până la cărămidă. „În loc să dea bani pentru finalizarea lucrărilor începute, guvernanții dau bani numai celor portocalii. Nu am niciun ban de investiții. Åžtiți când ieșim din criză? Când mă duc la bancă și mi se dă un împrumut uman, cu dobândă normală. Altfel nu reușim să ne mișcăm deloc”, precizează edilul.
Merge mult prin comună și discută cu oamenii. Despre problemele lor, despre bătrânețe și… tinerii care nu mai există. Comuna este îmbătrânită, tinerii au lăsat totul în urmă și au luat calea străinătății. Åži-au făcut un rost în Italia sau Spania și nu vor, nici în ruptul capului, să se întoarcă pe plaiurile natele. „Tinerii nu sunt încurajați să se întoarcă acasă. Comuna este îmbătrânită, anul trecut s-au născut doar 19 copii în toată comuna! Vă dați seama? Persoanele cu vârste între 20 și 45 de ani au dispărut. Ce ar putea face aici? Nimic. Pe holurile dispensarului văd numai oameni în vârstă. Dacă și ei se duc, nu mai rămâne nimeni. Discut mereu cu oamenii și îmi spun că e groaznic. Åži au dreptate! Sigur nu ieșim din criză. Nici pe 31 martie, nici pe 1 aprilie, nici prea curând”, se destăinuie Moscu.
„Nu știu să ia decât măsuri de înrobire”
În opinia sa, cei de la București nu cunosc realitatea din țară. Iar autoritățile locale sunt neputincioase. Mai ales cele care sunt conduse de primari ne-portocalii. „Ei spun că totul va fi frumos, dar nu este adevărat. Nu va fi așa deoarece nu se mișcă nimic. Noi trebuie să dăm bani profesorilor de navetă, pentru uniformele școlare, să asigurăm locuințele oamenilor. Dar ei nu se întreabă de unde bani. Am un om în comună care nu are ambele picioare. Åžtiți ce i-au spus? Că nu are dreptul la ajutor social că nu reiese de nicăieri că nu e apt de muncă. Păi asta e bătaie de joc la adresa acestui om! Pedeliștii de la putere nu înțeleg că oamenii sunt săraci și neajutorați. Mulți oameni îl regretă, într-un fel sau altul, pe Ceaușescu. Nu ar trebui ca acest lucru să se întâmple. Ne mint că ieșim din criză, dar nu știu să ia decât măsuri de înrobire”, a adăugat primarul. „Să știți că mulți vor să scape de pământ, vor să-l vândă. Ce să facă cu el? Îl vând pe mai nimic, căci lumea e disperată”, completează viceprimarul Ion Baniță.
Oamenii sunt așa de săraci, încât nici măcar pâinea nu se mai vinde. Vânzătorii au redus comenzile de pâine, că riscau să rămână cu marfa pe rafturi. Scăderea vânzărilor la pâine spune multe despre comunitățile rurale: oamenii au ajuns la fundul sacului. Iar viitorul nu este roz, așa cum îl creionează pedeliștii de la putere, în frunte cu Emil Boc.
