Pătlăgeaua roșie se cultivă pe toată pla-neta, este disponibilă în sute de specii, de la cele uriașe până la cele de mărimea unei frăguțe, de formă sferică, lunguiață, neregulată, cu nervuri, în formă de pară, de culoare roșie, roz sau galbenă.
Perioada de vegetație
Pătlăgeaua are tulpina înaltă, acoperită cu perișori, poate ajunge până la 3 m lungime, dar este fragilă și are nevoie fie de spaliere de susținere, fie se agață de alte plante sau suporți. Frunzele sunt lobate (între 5 și 9 frunzulițe pe un pețiol), acoperite cu perișori fini. Florile sunt mici și galbene. Fructele sunt roșii, cărnoase, gustoase și au multe semințe mici.
Compoziție chi-mică: apă 90%, glucide, protide, licopen, acizi orga-nici: malic, pectic, citric, fructoză, etc. Calciu, fosfor, magneziu, potasiu, sulf, zinc, cupru, fier, bor, iod, vitaminele: A, B1, B2, B6,C, PP, E, K, acid folic, beta-caroten.
Perioada de recoltare:
Pentru culturile timpurii din solarii se pot folosi soiurile bulgărești.
Pentru culturile de vară se pot folosi soiurile cu fructe mari, rotunde, recoltarea se face la 130-135 zile de la răsărire.
Afecțiuni pentru care se recomandă:
acnee, afecțiuni vasculare, arterioscleroză, artritism, astenii, atonie gastrică, azotemie, boli de ficat, comedoame, constipație, enterite, erupții cutanate, gută, hiperaciditate gastrică, hipervâscozitate sangvină, inapetență, insuficiență cardiacă cu edeme, înțepături de insecte, intoxicații cronice, iritații tegumentare, litiază urinară și biliară, obezitate, palpitații, pancreatite, periartrite, pletoră, reumatism, seboree, stări congestive, stări inflamatorii ale tractului digestiv.
Este energetic, re-mineralizant, revita-lizant, echilibrant celular, aperitiv, răcoritor, antiscorbutic, antiinfecțios, dezintoxicant, alcalinizant al sângelui prea acid, diuretic, dizolvant uric, eliminator al ureii, favorizează exonerația, prin pielea și semințele ei, ușurează digestia substanțelor feculente și a amidonului. Roșiile nu conțin oxalați ci un conținut comparativ cu al cortizonului.
Utile în lupta cu cancerul și la afecțiunile cardiace. Este antioxidantă și previne oxidarea celulelor.
Uz intern:
– afecțiuni vasculare, arterioscleroză, artritism, astenii, atonie gastrică, azotemie, boli de ficat, constipație, enterite, gută, hiperaciditate gastrică, hipervâscozitate sangvină, inapetență, insuficiență cardiacă cu edeme, into-xicații cronice, litiază urinară și biliară, obe-zitate, palpitații, pancreatite, periartrite, pletoră, reumatism, stări congestive, stări inflamatorii ale tractului digestiv sub formă de roșii consumate ca atare, suc proaspăt sau conservat.
Uz extern:
– acnee, comedoame, erupții cutanate, înțepături de insecte, iritații tegumentare, seboree sub formă de roșii zdrobite și aplicate local, mască din roșie și caolin.
Mențiuni:
Înainte de folosire vă rugăm consultați medicul de familie.
Preparare:
-Roșii consumate ca atare la fiecare masă cât mai multe.
-Mai eficient este consumul sucului de roșii obținut cu ajutorul storcătorului de fructe, foarte proaspăt și consumat înainte de a se oxida. Se poate consuma orice cantitate ,în funcție de toleranța individuală se pot consuma 1-2 litri pe zi în mai multe reprize. Singura condiție este să se consume înainte de oxidare, adică imediat ce s-a preparat.
-În diverse afecțiuni ale pielii se poate aplica simplu sau sub formă de mască cu diferite adausuri(caolin, ou, miere, smântână, etc.) în funcție de tipul de ten și de afecțiunea care trebuie tratată.
În tradiția populară: tulpinile se puneau în băi contra reumatismului. Se fierbeau vrejii și frunze de nuc, apoi cele două sucuri se amestecau și se făceau băi generale sau locale.
Fructele se striveau pe față și se lăsau să se usuce în cazul acneei, apoi se spăla fața cu un ceai călduț din alte plante.