Astăzi am ales să prezentăm povestea unei femei de succes care de 13 ani face din filiala de Cruce Roșie Vrancea un real sprijin pentru cei aflați în nevoie. Când a ajuns Rodica Davidean să accepte, în 1998, propunerea de a fi director, Crucea Roșie era o organizație prăfuită, în care activitatea de bază era concursul „Sanitarii pricepuți”, pe care l-a păstrat. Într-o perioadă de peste un deceniu, sub îndrumarea sa, CR Vrancea a ajuns să deruleze mai multe programe sociale în Focșani și în nenumărate alte localități din județ. Ca urmare a acestei munci asiduue, instituția vrânceană de caritate a ajuns să fie cunoscută și recunoscută pe plan național și internațional.
Femeia provocărilor, cum îi spun unii, s-a născut în urmă cu 48 de primăveri, în zona localității Odobești. De multe ori împrejurările au pus-o în situația de a lua viața de la capăt. Bunicii și părinții sunt originari din Bucovina de Nord dar, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, au fost nevoiți să-și părăsească gospodăriile și munca mai multor generații, stabilindu-se în sudul Moldovei. Pentru că mama s-a stins la numai cîteva luni după nașterea Rodicăi, bunica sa a preluat rolul de mamă, dedicându-i întreaga afecțiune și grijă. „Bunica paternă a fost cea care m-a crescut, m-a educat, m-a învățat cum să mă port și mai ales să fiu o parte a familiei extinse, care nu este deloc mică. Bunica a fost „mama”. Chiar și acum, în momente mai mult sau mai puțin plăcute ale existenței mele, gândurile mi se înalță către ea, fiind convinsă că încă mă mai ve-ghează, mă încurajează și mă ceartă, deși la rândul meu sunt mamă și bunică”, ne-a mărturisit Rodica Davidean. Tatăl, o persoană exigentă, și-a lăsat amprenta asupra spiritului său organizatoric de mai târziu și a dorinței de a duce la bun sfârșit orice lucru început. Tânăra Davidean a urmat mai târ-ziu chiar și profesia tatălui, cea de agronom. „Am avut și sprijinul tatălui meu, o persoană exigentă dar corectă, care-mi dădea „sar-cini”, din dorința de a-mi ocupa timpul cu lucruri utile, importante pentru dezvoltarea mea. Fiind copil, mă revoltam când mi se lua din timpul pentru joacă, dar acum sunt convinsă că spiri-tul organizatoric și meticulozitatea cu care fac orice lucru de care mă apuc, își au rădăcinile în copilărie. Mai târziu, am ales să urmez aceeași profesie ca tatăl meu – cea de agronom”, ne-a mai spus Rodica Davidean.
În primul an de facultate, tânăra studentă alege să spună „DA” și foarte repede apar primul și al doilea copil. La terminarea fa-cultății de agricultură din cadrul Institutului „Ion Ionescu de la Brad” din Iași, familia are în față o nouă provocare, aceea de a profesa și de a coagula relațiile familiei într-un mediu nou, rural, în comuna Vînători. „Peste ani m-am gândit că acolo a fost școala mea, primul loc în care m-am implicat în dezvoltarea comunității prin oamenii săi, care a devenit astăzi misiunea mea fundamentală”, povestește actualul director executiv al filialei de Cruce Roșie Vrancea.
Străinătatea i-a schimbat mentalitatea
Revoluția din 1989 a găsit-o cu trei copii, cu același loc de muncă la CAP, dar mult mai puțin respectat. A fost o nouă provocare, aceea de a lua viața de la început. „La 28 ani, am luat drumul străinătății, ca mulți alții în acea perioadă. Nu a fost deloc ușor, dar trebuia să asigur un trai decent pentru mine, copiii și familia mea. Au fost și avantaje. Mi-am însușit alt stil de viață, să gândesc și să acționez liber, fără prejudecăți. Am învățat limba germană, iar astăzi acest lucru mă ajută la stabilirea contactelor cu filialele de Cruce Roșie din străinătate”, relatează Davidean, care la întoarcerea în țară după patru ani petrecuți în străinătate a acceptat ca în 1998 să devină director al filialei de Cruce Roșie Vrancea. În cei 13 ani de activitate „femeia de fier” a schimbat fața organizației non-guvernamentale, bătând la pas comunele din județ pentru înființarea de subfiliale și pentru a asigura un patrimoniu filialei. Dacă în 1998 acti-vitățile se reduceau la un concurs pentru elevi, „Sanitarii pricepuți”, astăzi Crucea Roșie se poate lăuda cu un raport de activitate bogat. „Doream altceva! O Cruce Roșie implicată în viața comunității, după modelul văzut de mine în străinătate, recunoașterea ei ca cel mai vechi și respectat ONG, atragerea de voluntari și formarea lor. În prezent, filiala de Cruce Roșie Vrancea are un pa-trimoniu impresionant, un sediu funcțional, case rezidențiale pentru bătrâni, pentru tineri cu han-dicap, un adăpost de noapte pentru oamenii străzii, centre de urgență și criză, centre socio-medicale pentru populația defavorizată”, susține Rodica Davidean.
Nu întotdeauna lucrurile au mers ca unse la CR. Chiar dacă unii au abandonat proiecte pe parcurs, directorul nu s-a dat bătut și a continuat, pe principiul „ce nu te omoară te face mai puternic”. Proiectele cu bani europeni au propulsat filiala de CR în rândul celor mai competitive organizații din județ. „Mi-am ales o echipă care să aibă aceleași idealuri ca și mine și am început accesarea de fonduri europene prin scrierea de proiecte. Au fost momente când faptele au luat-o înaintea rațiunii și un strop de «nebunie» mi-a dat puterea să duc la bun sfârșit ac-țiuni pe care unii le credeau imposibile. Nu cred că vreodată mă vor opri inerția și birocrația”, ne-a spus Rodica Davidean, care recunoaște că de multe ori și-a neglijat familia pentru a realiza „ceea ce trebuia făcut”.
Proaspăta bunică, o femeie împlinită
În plan personal, directoarea se declară împlinită alături de cei trei copii și asta pentru că din toamnă se bucură și de primul nepot de la fiul său cel mare. Pe lângă familie, mai sunt câteva persoane care i-au influențat formarea, în diferite etape ale vieții. Învățătoarea Paraschiva Donciu i-a fost ca o a doua mamă, iar copiii acesteia în timpul vacanțelor erau frații Ro-dicăi. Profesoara Lidia Boc i-a format deschiderea către științele naturii ca profesor de biologie în școala gimnazială. Profesorul academician doctor Valeriu Cotea și doamna sa, profesor Victorița Cotea, de la Facultatea de Agronomie și Horticultură din Iași, i-au fost primii mentori, atât pentru viața academică și profesională, cât și pentru cea familială. Åži nu în ultimul rând, doctorița Rodica Åžoană, despre care spune că este un colaborator extraordinar și pe lângă calitățile de manager în servicii medicale a contribuit semnificativ la dezvoltarea Crucii Roșii Vrancea.
Unii formatori au devenit mai târziu colaboratori și chiar subordonați ai „doamnei de fier”. „Cea mai importantă lecție învățată din punct de vedere profesional? Un bun manager trebuie să știe când să fie «umil», când să lase orgo-liul deoparte, să-i asculte pe ceilalți și să intuiască care este direcția în care se îndreaptă lucrurile în mod natural… Să aibă un plan, un punct de plecare în minte, dar să fie suficient de fle-xibil să poată schimba lucrurile din mers, pentru a ajunge la finalul îmbrățișat de majoritate. Doar împreună putem face mai mult, putem merge mai departe”, spune Rodica Davidean, care crede că cea mai bună calitate și, în același timp, cel mai mare defect al său este că are încredere în oameni. Ea recunoaște că i s-a întâmplat să fie dezamăgită, dar insistă să lucreze cu ceea ce găsește mai bun la fiecare. „Ajută-te singur și ajută-i și pe ceilalți” este motto-ul în viață al Rodicăi Davidean, femeia provocărilor, cum îi spun unii…
