Boala este o atenționare – ne semnalează că ne manifestăm dizarmonios. Nu este o pedeapsă, ci o consecință a faptelor și atitudinilor noastre. Ne oglindește defectele, ne reflectă erorile. Ne pune față în față cu noi înșine. Ne îndeamnă să ne sesizăm neajunsurile și să ne mobilizăm pentru a le transforma în calități corespondente. De exemplu, teama este o caricatură a prudenței, mânia o distorsiune a pasiunii, lenea o degradare a calmului. Boala nu este un dușman, ci, paradoxal, cel mai bun prieten, căci are curajul să ne spună verde în față ce, unde și cum greșim. De aceea atitudinea de a o nega, de a o ignora ca și efect al unui stil de viață dizarmonios este contra-productivă. Această atitudine poate avea ca rezultat camuflarea simptomelor și o falsă vindecare. Dușmănindu-ne boala, ne dușmănim pe noi, căci de multe ori în umbrele din noi se ascund energii puternice și profunde care așteaptă să fie manifestate plenar.
Boala ne semnalează înstrăinarea de sine. Nu o putem vindeca decât dacă ne reîmprietenim cu noi înșine.
***
Boala este rodul unor convingeri false adânc înrădăcinate în ființa celui bolnav. Atât de adânc încât ajung să ia forme materiale și să se manifeste la nivelul corpului fizic. În me-dicina holistică acest fenomen este numit „somatizare”. Esența tratamentului constă în dobândirea lucidității care permite descătușarea de aceste convingeri greșite, generatoare de atitudini și acțiuni greșite. Însă, dincolo de aspectul teoretic, lupta este personală, experiența individuală este singura eliberatoare. Nici o filozofie, nici o doctrină nu vor putea vreodată să facă treaba pe care fiecare individ o are de făcut pentru el. Armonia nu poate fi redobândită decât individual, prin informare și experiență directă, prin explorare și conștientizare. Numai astfel procesul vindecării devine o simplă chestiune de timp, cu singura condiție că acest timp să mai fie încă disponibil pentru persoana afectată (modificările din pla-nul fizic, deci leziunile morfologice, să nu fie deosebit de severe, iar timpul necesar reversării bolii să nu fie mai mare decât poate duce pacientul).
***
Boala este consecința unor rezonanțe distructive pe care cel bolnav le întreține având falsa convingere că este una cu ele. Acestea își au ori-ginea în subsolul conștiinței, inaccesibil în mod obișnuit, dar perceptibil de către oricine sub forma gândurilor și trăirilor degradante. Acolo, în hrubele psihicului, mocnesc reprimate tendințele noastre ascunse, negate, condamnate, ostracizate, natura noastră primară pe care nu vrem să o recunoaștem din cauza prejudecăților și a inhibițiilor rezultate din constrângerile sociale, fami-liale, religioase, politice, materiale, personale. Greșeala esențială pe care o comite cel susceptibil de boală este de a se confunda cu aceste manifestări psiho-mentale, de a se lăsa cuprins cu totul de vâltoarea lor, de a-și lăsa claritatea conștiinței înecată în mlaștină. Mulți oameni adoptă trăiri și gânduri precum „sunt terminat de nervi”, „sunt verde de invidie”, „mi-e frică de mor”, „mi-e lene de pic” deoarece consideră că așa este firesc – precum în cazul copiilor care îi imită pe cei mari și învață că trebuie să fie supărați, agitați, crispați, frustrați, etc. Adoptate inițial în mod superficial, tiparele comportamentale devin cu timpul personalitatea omului adult și problema lui cea mai mare.
***
Boala are ca substrat ignoranța. Un om bolnav își este sieși străin. Această înstrăinare poate avea grade variate și se poate referi la diferite aspecte ale ființei umane. Cea mai severă înstrăinare va genera și boala cea mai se-veră (și cea mai greu vindecabilă). În acest sens, psihozele și mai ales schizofrenia, sunt considerate în medicină naturală bolile cele mai grave, chiar dacă ele nu se asociază cu modificări vizibile la nivelul corpului fizic. Practic, această față nevăzută a existenței noastre numită viață interioară face în cele din urmă diferența dintre sănătate și boală, dintre fericire și mizerie, dintre bucuria prezentului și toate condiționările noastre. Menirea remediilor naturale este aceea de a cataliza procesul de pătrundere, lămurire și pre-facere interioară, de a direcționa efortul lăuntric, de a-i da coerență și focalizare. Este o iluzie să considerăm că simpla administrare a unui remediu exterior sau a altuia poate elimina complet și permanent o anumită suferință.
***
Diferitele manifestări patologice sunt o expresie a armoniei universale, în parti-cular a legii acțiunii și reacțiunii. Simplul fapt de a folosi niște plante, cristale, posturi, regimuri alimentare, nu ne anulează greșelile și pornirile dizarmonioase. Desigur, unele procedee au efecte purificatoare profunde, la multiple niveluri, capabile să aducă li-niștea și luciditatea necesare metamorfozării lăuntrice. Efectele lor benefice sunt însă menite să fie însoțite întotdeauna de înțelegerea trăirilor inferioare care au generat boala. Acesta și este scopul final. Odată ce obiceiurile noastre dizarmonioase sunt aduse în câmpul conștiinței, înțelese și sublimate, toate formele de suferință generate de acestea încep să se topească de la sine. Până să îți dai seama ce se întâmplă, suferința va fi dispărut cu totul. În momentul când transformarea s-a produs, boala încetează.
***
Abordarea psiho-soma-tică a vindecării are ca premisă corelația potrivit căreia manifestările în plan psiho-emoțional determină manifestările în plan energetic, care determină la rândul lor manifestările în plan fizic. Așadar, problemele psiho-emoționale, neglijate, negate, reprimate ori incorect tratate vor constitui germenii viitoarelor dezechilibre la nivel energetic și, mai apoi, declanșatorii feluritelor afecțiuni în plan fizic. Tratarea efectelor grosiere (bolile propriu-zise), o deblocare energetică autentică și incursiunea cât se poate de serioasă și de conștientă în tot ceea ce înseamnă viața noastră interioară constituie premisele unei vindecări eficiente și durabile (chiar dacă uneori lente).
***
Manifestările dizarmonioase în plan psiho-emoțio-nal sunt evidente imediat, dezechilibrele produse de acestea în plan energetic au o latență medie de apariție și pot fi recunoscute atunci când în corp apar dereglări funcționale (adică deși nu există leziuni la nivelul unor organe, acestea încep să nu-și mai îndeplinească toate funcțiile în mod corespunzător), în timp ce manifestările corespondente în plan fizic au un timp mult mai lung de instalare, devenind evidente după nenumărate trăiri dizarmonioase în plan psiho-emoțional și după îndelungi disfuncționalități la nivelul unor organe și sisteme. În această fază – de manifestare fizică – apar leziunile organice iar boala poate fi deja depistată sub aspectul prezenței sale materiale în corp. Terapia naturală autentică propune o abordare holistică, oferind soluții și remedii menite să influențeze toate cele 3 planuri (psiho-emoțional, energetic și fizic).
