Elevii ar putea să poarte din nou uniforme școlare, potrivit unui proiect de lege, inițiat de guvernanți. Mai exact, începând cu anul școlar 2011 – 2012, elevii, în special fetele, ar putea să-și ia adio de la ținutele la modă, cu care obișnuiau să se prezinte la orele de curs. Astfel, potrivit unui proiect de lege, elevele trebuie musai să poarte uniforme sobre. Culmea este că dacă elevii provin din familii sărace, uniformele vor fi plătite de… primării, din fonduri locale, în ciuda faptului că bugetele sunt secătuite. Åži pentru părinți introducerea uniformelor școlare este o veste proastă, dat fiind că abia se descurcă să le asigure de mâncare și să plătească întreținerea, pentru a nu rămâne pe drumuri.
Fiecare elev ar putea avea o ținută standard, compusă din pantalon, respectiv fustă pentru fete, cravată, respectiv eșarfă, sacou și cămașă cu mânecă lungă, pentru sezonul rece, respectiv vestă și cămașă cu mânecă scurtă pentru sezonul cald, plus un ecuson cu sigla și numele unității de învățământ. Exact ca înainte de 1989, cu excepția celebrelor panglici ori fundițe, care acum par a nu mai fi obligatorii.
Ideea este agreată de reprezentanții Inspectoratului Åžcolar Județean (ISJ) Vrancea, care sunt de părere că ținuta standard pentru elevi va avea un impact pozitiv asupra mediului educațional. Chiar dacă acest moft îi va costa scump pe părinții ale căror bugete sunt din ce în ce mai modeste ! „Uniforma școlii este, dincolo de unele obiecții, un blazon al școlii. Consider că acolo unde se adoptă purtarea uniformei școlare se manifestă clar interesul conducerii școlii și al părinților pentru perso-nalizarea organizației școlare prin promovarea uniformei. Obiecțiile ar putea veni din zona financiară, dar cu bunăvoință din partea părinților s-ar putea rezolva. Includerea în regulamentul școlar a obligativității uniformei ar putea fi și un reper în strategia școlilor de prevenire a unor forme de comportament inadecvat, identificarea elevului fiind mult mai ușoară”, este de părere Maria Lupu, inspector școlar general adjunct.
Åži directorii militează pentru reintroducerea uniformei școlare. Alina Maiereanu, director al Colegiului Național „Al. I. Cuza” din Focșani, dar și adjuncta sa, profesoara Mihaela Neagu, susțin într-un glas că sunt deschise în fața unei astfel de schimbări, chiar dacă pare controversată la prima vedere. „Suntem deschiși la nou și dorim ca elevii să aibă o uniformă. Mergem pe ideea că uniforma nu uniformizează, dimpotrivă, elevii se pot mândri că poartă uniforma unui anumit Colegiu”, au precizat cele două profesoare. Chiar dacă nu li s-a impus printr-o lege, reprezentanții Colegiului Economic „Mihail Kogălniceanu” au introdus uniforma școlară ca ținută obligatorie a elevilor încă de acum câțiva ani. Cu toate acestea, directorul unității, Radu Åžtefan, nu crede că este oportun ca uniforma să fie o obligație. „La noi în școală funcționează acest lucru și este un lucru foarte bun. Nu cred că o lege poate hotărî acest lucru. În școală, decizia aparține părinților și cadrelor didactice. Uniformele trebuie să fie nu foarte scumpe, ci modice pentru a și le putea permite toți”, a spus Radu Åžtefan, director al Colegiului Economic.
Uniforma școlară, asociată comunismului
În vreme ce conducerea Inspectoratului Åžcolar salută ideea reintroducerii uniformelor școlare ca repere pentru mediul educațional, unii dintre managerii unităților de învățământ cred că acest lucru ar însemna o reîntoarcere la repere demult apuse, care nu ar mai trebui promovate într-o țară condusă de principii democrate. Mai mult, directorii cred că uniformele școlare nu vor putea niciodată să elimine barierele sociale între elevi, așa cum se spera în vremea regimului comunist. „Este o întoarcere nefericită în trecut, obligati-vitatea uniformei școlare. Este o povară în plus pentru părinți, nu trebuie să se îngrijoreze guvernanții de felul cum se îmbracă elevii, pentru că ei știu cum să se îmbrace. Cum ar arăta o uniformă după un an de zile de navetă?
Eu am prins uniforma când eram elev și atunci erau diferențe sociale, unele erau dintr-un material mai gros de îți zgâriai genunchii, altele dintr-un material mai fin”, a afirmat Cornel Noană, directorul Colegiului Național „Unirea” din Focșani.
Primarii cred că proiectul e făcut la „o băută”
Legea uniformelor școlare trebuie aprobată de Parlament pentru a putea intra în vigoare. Primarii sunt cei care vor trebui să le dea o mână de ajutor părinților săraci, în achiziționarea uniformelor. Asta în condițiile în care bugetele primăriilor sunt și așa insuficiente pentru satisfacerea nevoilor cotidiene.
Astfel, conform proiectului de lege, beneficiarii de ajutor social pe Legea 416/2001 privind ajutorul minim garantat nu vor scoate niciun ban pentru uniforma copiilor. Această grijă va fi purtată de primarii localităților respective. Cu toate că fiecare prim-gospodar din comună salută inițiativa purtării uniformelor școlare, își pun totuși întrebarea, de unde bani ? „Se confirmă că proiectele de lege sunt făcute după o băută. Anul trecut am tras de buget să asigur funcționarea, dar nu știu dacă mai pot și anul acesta”, ne-a declarat primarul comunei Fitionești, Iordache Cazacu. Edilul întreabă de sursa de finanțare, însă răspunsul nu vine. „Sunt de acord ca elevii să poarte uniforme, dar ni se asigură și sursa de finanțare? Cum să facem o investiție dacă noi nu avem banii?”, întreabă retoric primarul din Fitionești. Iordache Cazacu amintește și de obligația primăriilor de a plăti asigurarea pentru locuințele nevoiașilor, care tot din bugetul primăriei vor trebui decontate. „Eu cred că sunt incompetenți, pentru că nu aș vrea să cred că vor să distrugă țara”, susține Cazacu.
De aceeași părere este și primarul orașului Mărășești, Constantin Vlase. El spune că fondurile pentru plata uniformelor ar trebui asigurate de ministerul de resort și nu din banii, și așa puțini, ai primăriei. „Ministerul Învățământului are buget, să facă el treaba asta”, propune Vlase, care spune că și naveta profesorilor sau bursele trebuie asigurate tot din banii Ministerului.
Edilul din Mărășești a cerut în mai multe rânduri instituirea unui buget de subzistență pentru comunitățile sărace și abia apoi stabilirea unui buget de dezvoltare. „O comunitate săracă așa cum avem noi, nu poate suporta aceste cheltuieli. De unde să plătim noi? De multe ori am ridicat problema ca pentru comunitățile mai sărace să existe un buget de subzistență”, a adăugat Vlase, care în această perioadă este preocupat mai mult de păstrarea Spitalului Orășenesc, atât de necesar pentru comunitatea de romi care trăiește în Mărășești.
