Uriașele dune de nisip de pe planeta Marte, despre care s-a crezut mult timp că ar fi imobile, sunt de fapt mișcătoare și se deplasează cu o viteză mică, au anunțat, joi, specialiștii de la NASA, pe baza imaginilor de înaltă definiție transmise de sonda americană Mars Reconnaissance Orbiter (MRO). Potri-vit AFP, aceste dune acoperă o suprafață egală cu cea a statului Texas, în apropiere de polul nord al planetei Marte. Deși aceste observații i-au determinat pe specialiști să afirme că această regiune este una dintre cele mai active de pe Marte, puține schimbări au fost detectate la nivelul acestor dune întunecate înainte de campaniile de monitorizare, au explicat autorii studiului, publicat vineri în revista americană Science.
Camera de înaltă definiție HiRISE (High Resolution Imaging Science Experiment), care se află la bordul sondei MRO, este utilizată și comandată de savanții Laboratorului planetar și lunar din cadrul Universității Arizona. Oamenii de știință credeau că aceste dune erau statice și că ele s-au format în urmă cu foarte mult timp, când vânturile erau mult mai puternice pe Marte, a declarat Candice Hansen de la Universitatea Arizona, principalul autor al acestei descoperiri. „Numărul și amploarea schimbărilor acestor dune sunt cu adevărat surprinzătoare”, a declarat Candice Hansen.
***
Observațiile specialiștilor americani au fost realizate pe parcursul a doi ani marțieni, echivalentul a patru ani tereștri. Potrivit cercetătorilor, topirea sezonieră a ghețurilor de dioxid de carbon este unul dintre factorii care explică acest fenomen, cel de-al doilea fiind furtunile și vânturile de pe Marte, mult mai intense decât credeau specialiștii americani. Aceste straturi de gheață de CO2, o gheață uscată, acoperă regiunile cu dune de nisip pe timpul iernii și revin în mod direct la starea gazoasă, odată cu creșterea temperaturilor în timpul primăverii. Savanții americani au fost uimiți să descopere că urmele avalanșelor din trecut erau șterse aproape în întregime într-un singur an marțian (echivalentul a doi ani tereștri). Modelele informatice care simulează atmosfera marțiană – formată în proporție de 97% din CO2 – nu permit pre-zicerea vitezei pe care vânturile trebuie să o aibă pentru a putea ridica firele de nisip. Datele transmise de sondele trimise pe Marte, precum Phoenix, au relevat faptul că vânturile de intensitate mare sunt destul de rare pe planeta roșie.
