Arbust sau arbore înalt de circa 8 m, cu frunze ovale și flori albe. Se cultivă în scopuri ornamentale sau ca perdele de protecție. Se întinde din regiunea de câmpie, unde formează tufărișuri până în zona de deal și chiar de munte, în lizierele pădurilor sau în stratul de arbuști al pădurilor mai luminoase (în special stejar); crește invadant în pășuni și poieni. Uneori poate forma masive întinse. În scopuri medicinale se folosesc florile cu frunzele din imediata lor apropiere, frunzele și fructele.
Florile și buchețelele de flori cu frunze se recoltează la începutul deschiderii florilor începând din a doua jumătate a lunii aprilie în regiunile de câmpie din sudul și vestul țării, continuînd eșalonat în cursul lunii mai pentru zonele de deal și munte.
Frunzele au o perioadă de recoltare mai lungă înainte, în timpul sau după înflorire, până în lunile iunie-iulie.
Florile se culeg prin ciupire sau prin prinderea între degete a inflorescenței și tragerea mâinii în sus, astfel ca în palmă să rămînă florile fără pedunculi. Buchetele de flori cu frunze și frunzele se culeg prin strujire, fie direct pe arbust, sau prin tăierea rămurelelor și curățirea lor ulterioară. Produsele se culeg pe timp uscat, însorit.
Componenții principali: Acidul crategic, acizi, derivați de natură flavonoidică; hiperozidă, un ramnozid al vitexinei, leucoantodanidină, un hepatoxiflavonbiozid cu acțiune cardiotonică, cuercetină, acid clorogenic, acid cafeic, amigdalină, colină, sorbitol, vitamina C, amine, trimetilamină și amilamină.
Proprietăți: sedativ, antispasmodic, vasodilatatoare – în special la nivelul vaselor coronariene, hipotensiv, bronhodilatator, stimulează sistemul nervos central al respirației.
Indicații: în angina pectorală, miocardită, hipertensiune arterială, tulburări neurovegetative, ateroscleroză, emotivitate excesivă și nevroze cardiace în stări de excitabi-litate cu aritmie marcată (tahicardie). Florile sau fructele de păducel asociate cu valeriana și talpa gâștei își măresc efectul medicinal.
