Componente ale plantei utilizate: semințele (boabele), pleava, tulpinile.
Principii active: protide, amidon, glucide, ulei gras, saponine, trigonelină, acizi aminați, leci-tină, avenină, enzime, substanțe minerale (K, Mg, Ca, P, Fe, CI, Si), săruri de calciu ale acidului fosforic, vitamine (caroten, B1, B2, PP, A, D).
Principalele indicații:
– Administrare internă: afecțiuni renale, litiază renală, ascită, constipație, tuse, bronșite cro-nice, astm bronșic, afecțiuni digestive, hepato-splenice, insomnii, diabet zaharat, hiperlipidemie;
-Administrare topică: ulcerații cutanate cronice, piodermizate, hiperhidroză plantară, prurit, dermatite, seboree, veruce.
Indicații auxiliare:
– ovăzul se utilizează ca furaj pentru animale și păsări, precum și în alimentația omului, sub formă de făină, arpacaș, fulgi de ovăz; paiele se folosesc pentru împletituri artizanale sau ca furaj pentru animale, iar pleava ca furaj sau pentru umplerea saltelelor și pernelor; în industria cosmetică, laptele de ovăz se utilizează la prepararea unor șampoane și balsamuri de păr.
Contraindicații: boala celiacă, obstrucție intestinală.
Efecte toxice: necunoscute.
