Vitamina C prezintă o importanță capitală pentru organism. Principalele ei proprietăți sunt următoarele:
– intervine în fenomenele de oxidoreducere, fiind cel mai puternic antioxidant;
– este antiinfecțioasă, tonifiantă, antitoxică;
– participă la asimilarea de către organism a fierului;
– previne și vindecă scorbutul;
– mărește rezistența vaselor sanguine;
– contribuie la formarea globulelor roșii, a dinților și oaselor;
– are rol de reglare a nivelului glicemiei și al colesterolului, de distrugere a toxinelor acumulate în organism;
– intervine în buna funcționare a țesuturilor, precum și a diferitelor organe;
– participă la transformările chi-mice ale proteinelor, lipidelor și glucidelor, la formarea substanțelor intercelulare ;
– diminuează perioadele de convalescență;
– este eficientă în reducerea ritmului de opacifiere a cristalinului (îndeosebi la persoanele vârstnice);
– întârzie apariția cataractei și-i reduce gravitatea cu cca 50%;
– împiedică depunerea grăsimilor la nivelul ficatului asigură funcționarea normală a celulei hepatice;
– intervine în metabolismul carotenilor ;
– protejează acidul folic;
– are acțiune antialergică ;
– ca laxativ natural;
– scade incidența apariției de cheaguri în vasele sanguine;
– mărește gradul de absorbție a fierului organic;
– reduce efectele unui număr mare de alergeni;
– asigură coeziunea celulelor proteice, mărind astfel durata vieții.
Datorită acestor proprietăți, vitamina C este indicată într-un mare număr de afecțiuni, cum ar fi: forme incipiente de scorbut, boli infecțioase acute și febrile, surmenaj fizic și intelectual, anemii, anorexie, oboseală, neadaptarea organismului la frig, diferite alergii, arsuri, hemo-ragii nazale și hemoragii vaginale, acnee, celulită, stres, carență de calciu (fracturi, osteomielită, paradontoze, carii dentare, tulburări de creștere), răceală și gripă, tulburări respiratorii, artrită, diaree, hipcolesterolemie, hipertensiune arterială și ateroscleroză, diferite tulburări digestive, afecțiuni vasculare, deficiențe în buna funcționare a glandelor sexuale, angine, sinuzite, gingi-vite, diferite toxicoze, diabet, astenii, insuficiență cardiacă, reumatism cardiovascular, pneumonii și pleurezii, tuberculoză pulmonară, astm bronșic, dificultăți în menținerea sarcinii și asigurarea alăptării, în cicatrizarea rănilor și tratarea contuziilor uscate, inflamații ale căilor biliare, hepatice și ciroze hepatice etc. În plus, s-a arătat că această vi-tamină este și antiaterosclerogenă.
Hipovitaminoza C se evidențiază prin următoarele simptome : oboseală, sângerări ale pielii și a mucoaselor, umflarea dureroasă a încheieturilor, încetinirea creșterii, tulburări în activitatea sistemului nervos și a celui muscular, dimi-nuarea rezistenței organismului la infecții, fragilizarea capilară și apariția hemoragiilor gingivale, respirație greoaie, dureri ale oaselor, tahicardie, paradontoză, hipotensiune arterială, acumularea de colesterol în organism (hipercolesterolemie), instalarea asteniei de primăvară etc. În cazul hipovitaminozelor C severe, apare și afecțiunea cunoscută sub denumirea de scorbut („boală marinarilor”).
Profilaxia hipovitaminozei C se poate realiza ușor, prin asigurarea unui aport zilnic corespunzător, deoarece aceeași vitamină nu se acumulează în organism, excesul fiind eliminat în permanență pe cale renală.
Acidul ascorbic e foarte ușor solubil în apă. Din păcate, dintre toate vitaminele, vitamina C este cel mai ușor distrusă în contactul cu diferiți factori de mediu. Astfel, ea este deosebit de sensibilă la căldură, prin fierbere și prăjire, de la caz la caz, putându-se pierde 30 până la 90% din conținutul inițial al alimentelor. De asemenea, e sensibilă la lumină și la aer (oxigen).
Ar mai trebui cunoscut și luat în considerare faptul că aspirina poate mări de până la trei ori viteza de eliminare a vitaminei C din orga-nism; în plus, după numai două-trei luni de păstrare, în majoritatea fructelor și legumelor, conținutul în vitamina C scade la jumătate și continuă să scadă până la valori minime.
În această categorie de produse vegetale intră îndeosebi cartofii și merele. Trebuie ținut cont și de faptul că rezervele de vitamina C stocate în ficat la un moment dat, dacă nu sunt mereu refăcute, sunt suficiente numai pe o perioadă de două-trei, maximum patru luni.