Cantitatea totală de iod aflată în organismul uman este de 20-30 mg, din care cca 30% este depozitată în glanda tiroidă. Iodul este antiaterosclerotic, hipotensor, antitoxic, depurativ, antisenescent, activator în buna funcționare a glandei tiroide și a sistemului nervos, ca și a diferitelor reacții metabolice, în producerea de energie și în procesul de creștere, în stimularea activității carotenului etc.
Acest mineral este indicat, în principal, în buna funcționare a glandei tiroide, dar și în afecțiuni cum ar fi: reumatism, îmbătrânire prematură, infecții tiroidiene, hipercolesterolemie și ateroscleroză, hipertensiune arterială, obezitate, tulburări circulatorii, tuberculoză și alte afecțiuni pulmonare, rahitism, limfatism, bronșită, scrofuloză, gușă endemică, în cretinism și în diferite dermatoze, deteriorarea părului, unghiilor și dinților, apatie și oboseală etc. Fiind unul dintre elementele constitutive ale glandei tiroide, insuficiența lui în alimentație provoacă cretinism și gușă endemică.
Deosebit de sensibili la deficitul de iod sunt copiii de vârstă școlară, carența respectivă afectându-i și pe copiii născuți din mame subiodate în perioada de sarcină. Pentru adulți, necesarul zilnic de iod este de 100-130 meg, după unii autori acest necesar putând ajunge până la 300 mcg/zi sau chiar mai mult. În perioada maternității, necesarul zilnic de iod este apreciat la 125-150 mcg.
Trebuie notat că varza crudă, consumată în exces, poate determina un deficit de iod, afectând astfel produ-cerea de hormoni de către glanda tiroidă. Excesul de iod nu se întâlnește în alimentația obișnuită.
