Președintele Comisiei pentru învățământ, știință, educație și sport din Camera Deputaților, parlamentarul de Vrancea, Cristian Dumitrescu, a declarat, într-un interviu pentru „Monitorul de Vrancea”, că decizia Curții Constituționale arată că asumarea răspunderii Guvernului pentru Legea Educației s-a făcut prin încălcarea parlamentarismului. Graba Guvernului Boc, arată de-putatul PSD de Vrancea, a fost determinată de eliminarea din proiectul discutat în Senat, a tuturor „inepțiilor pe care ministrul Funeriu le introdusese în lege”. Printre acestea se află liceul de 3 ani și gimnaziul de cinci ani. Deputatul a atras atenția asupra încercării de politizare a învățământului universitar prin prevederea ca ministrul Educației să poată revoca rectorii.
Cum comentați decizia Curții Constituționale referitoare la asumarea răspunderii de către Guvernul Boc pentru Legea Educației? Care credeți că au fost motivele pentru care judecătorii Curții au luat o asemenea decizie?
Introducerea acestei proceduri de asumare a răspunderii Guvernului pentru Legea Educației a fost o dublă greșeală a Guvernului Boc. În primul rând a fost o greșeală de natură constituțională pentru că această procedură de angajare a răspunderii, pentru Legea Educației, în condiții aproape similare, fusese deja respinsă de către Curtea Constituțională în 2009. Mai mult decât atât, de data aceasta, angajarea răspunderii de către Guvern s-a făcut cu încălcarea grosolană a principiului dreptului parlamentar, a parlamentarismului, pentru că, practic, se încerca scoaterea din dezbaterea parlamentară, după ce un text de lege care trecuse printr-o cameră a Parlamentului și fusese adoptat, devenise un proiect de lege, o lege adoptată de Parlament, Legea Educației Naționale. Acest lucru a fost motivat în ideea că se tergiversa în Senat, ceea ce era fals. În proporție de 70%, legea fusese dezbătută și trecuseră nenumărate articole. Erau aprobate învățământul preuniversitar și statutul cadrelor din învățământul preuniversitar. A fost o decizie legată nu de formă, respectiv neadoptarea într-un termen a legii, ci de faptul că legea a fost dezbătută și forma care se contura în Senat nu mai semăna cu legea depusă de Guvern. Era o lege care eliminase toate inepțiile pe care ministrul Funeriu le introdusese în lege și care nu au putut fi eliminate în Camera Deputaților. S-a eliminat acea aberație în legătură cu liceul de 3 ani și gimnaziul de 5 ani. S-a eliminat scoaterea titularizării, deci a fost reintrodusă titularizarea pentru cadrele didactice și alte lucruri de acest fel. Problema cea mai importantă era autonomia universitară, care urma să fie modificată și ea pentru că se discutase în Camera Deputaților. Esența, în opinia mea, a deciziei Curții Constituționale nu constă atât în Legea Educației. Din perspectiva parlamentarismului era inadmisibil și a fost corectă decizia Curții Constituționale de a nu scoate o lege din dezbaterea parlamentară.
Care erau noutățile din proiectul de lege asumat de Guvernul Boc?
Este important de mențio-nat cât de dramatică este această decizie în perspectiva în care legea pe care și-o asumaseră ministrul Funeriu și Guvernul Boc nu mai semăna nici cu legea care a fost introdusă în Parlament, nici cu legea care ieșise din Camera Deputaților. Acest proiect de lege încălca autonomia universitară, acest proiect încălca principiile financiare ale instituțiilor de învățământ de drept privat. De exemplu, se scoteau elemente importante pentru învățământul preuniversitar privat legate de proprietate și, ceea ce este cel mai grav, practic, ministrul devenea stăpânul universităților. De fapt era un gest de politizare a acestor universități, pentru că ministrul era cel care putea să revoce rectorii, chiar să închidă universități dacă acestea erau sancționate și nu duceau la îndeplinire deciziile ministrului. Dacă vă puteți închipui că exista în acest proiect de lege un principiu potrivit căruia ministerul controlează universitățile, în sensul că, ministerul controlează autonomia universităților, ceea ce este aberant, o contradicție în termeni. Autonomia nu poate fi controlată, ea există sau nu există. De la 1.200 de când și-a cucerit-o Universitatea din Paris, această autonomie s-a dezvoltat și nicăieri, nicio dată nu a fost încălcată, nici măcar în timpul regimului comunist.
Ce se va întâmpla în conti-nuare cu moțiunea de cenzură pregătită de PSD și PNL?
În momentul în care decizia CCR va fi publicată, deși ea a fost făcută cunoscută președinților celor două camere, în mod automat, după principiul cauza elimină efectul, urmează ca, procedura fiind declarată neconstituțională, moțiunea de cenzură să devină automat caducă iar legea să își urmeze dezbaterea în Senat după procedurile normale, curente. De altfel, Guvernul forțase, într-un fel asumarea răspunderii, pentru că acest lucru s-a întâmplat într-o sală în care nu era cvorumul de ședință.
Ce se întâmplă cu proiectul Legii Educației?
Proiectul de lege se află în dezbaterea Senatului. În opinia mea va ieși un proiect de lege mult mai bun, mai echilibrat, un proiect care va acorda un tratament egal tuturor copiilor din România. Va fi un proiect care se îndreaptă către copii, elevi și studenți. Un aspect semnificativ este îngroșarea cu tușe foarte groase a dreptului minorităților care, în proiectul ministrului Funeriu, a fost dus la o exacerbare de neînțeles, ajungând ca limba română să fie studiată ca limbă străină în școlile minorităților naționale.
Ce rol a avut opoziția parlamentară, PSD și PNL, în rezolvarea acestui conflict dintre puterile statului?
Opoziția, chiar dacă este în minoritate, a acționat rapid, solidar, atât prin sesizarea Curții Constituționale cu conflictul între puterile statului, făcut de președintele statului, cât și prin pregătirea unei substanțiale moțiuni de cenzură în doar 12-14 ore, adunarea semnăturilor împreună cu PNL. Toată această presiune pusă de Executiv pentru încălcărea procedurilor parlamentare și încercarea de introducere prin ușa din dos, prin scoaterea din dezbaterea parlamentară a unui proiect de lege și introducerea unui alt text de lege prin dreptul forței și nu prin forța dreptului, a fost de această dată stopată, cu toată presiunea exercitată de șeful statului, de Guvern și unele partide din coaliția guvernamentală, cum ar fi UDMR.
