Dosarele publicate de WikiLeaks demonstrează că folosirea companiilor de securitate private a amplificat haosul în Irak, relatează New York Times, în ediția online de duminică, în care prezintă numeroase incidente în care au fost implicate acestea, inclusiv unul cu firma românească Danubia Global.
Companiile de securitate private erau necesare la începutul războiului din Irak, deoarece nu erau suficienți soldați pe teren. În 2004, prezența lor a devenit însă un simbol al alunecării în haos a Irakului, când patru agenți au fost uciși la Fallujah, iar cadavrele lor au fost ciopârțite și arse. Aceste companii au fost implicate în numeroase abuzuri, fiind acuzate inclusiv de uciderea unor civili, relatează cotidianul american, care prezintă câteva dintre incidentele redate în cele aproape 400.000 de documente publicate de site-ul WikiLeaks.
Multe companii par a nu avea simțul răspunderii, comentează New York Times. Astfel, angajații unei companii românești denumite Danubia Global au ucis trei irakieni la Falluja în 2006, potrivit documentelor, iar ulterior a refuzat să răspundă întrebărilor cu privire la incident, citând o politică a companiei de a nu oferi informații anchetatorilor.
Mașinile de teren ușor de identificat și surprinzător de vulnerabile, conduse de agenții companiilor private de securitate au devenit un magnet pentru insurgenți, miliții, irakieni nemulțumiți sau pentru oricine altcineva care caută o țintă. Astfel, în cei șase ani de război descriși de aceste documente, au fost uciși cel puțin 175 de angajați ai companiilor de securitate, cel mai mare număr de victime fiind înregistrat în 2006, cu 53 de morți. Insurgenții și alți răufăcători au răpit cel puțin 70 de angajați, dintre care mulți au fost uciși ulterior.
Aegis, o companie britanică de securitate are cel mai mare număr de angajați uciși, respectiv peste 30. Majoritatea erau șoferi irakieni, gardieni sau alți salariați. Angajații companiilor de securitate au fost implicați și în accidente rutiere cu decese multiple pe tot teritoriul Irakului, ca urmare a vitezei mari cu care conduceau pe drumuri proaste, unde o amenințare poate apărea în orice moment.
Amenințările nu se referă doar la insurgenți, arată documentele. Agenții firmelor private de securitate erau adeseori atacați de forțele irakiene sau cele ale coaliției, care, la vederea vehiculelor nemarcate care se apropiau cu viteză mare, trăgeau focuri de avertizare, în cel mai bun caz.
