Un băiețel de unsprezece ani, din Dumitrești, care suferă de autism infantil, tulburare hiperkinetică și întârziere psihică, are nevoie disperată de bani atât pentru medicamente cât și pentru controlul medical anual. Indemnizația pe care o primea și gratuitatea de care beneficia la achiziționarea medicamentelor au fost eliminate începând cu acest an. Părinții, oameni simpli de la țară, asistă neputincioși la chinul copilului lor.
Mădălin nu înțelege prea multe din această lume. El trăiește într-o lume a lui, în care relele se îmbină cu cele bune, în care tristețea merge la braț cu bucuria. Nu reușește să îngâne vreo vorbă, poate doar lacrimile sau zâmbetele sunt cele care schițează o umbră de sentiment. Părinții știu că fiul nu mai are nicio șansă de revenire. În cei unsprezece ani, femeia care l-a adus pe lume s-a obișnuit cu ideea. Măcar de ar putea beneficia de medicamentele necesare pentru calmare. Până anul acesta, Viorina Ignat, mama, beneficia de o indemnizație care la început era de 500 de lei, ulterior a scăzut la 470 de lei și la urmă a fost eliminată întru totul. Câte vite să crească și să vândă, de câte zile de muncă cu ziua ar fi nevoie ca în fiecare lună să poată cumpăra medicamentele? Fără ele, copilul e mereu agitat și nu doarme. La vârsta sa, băiatul nu reușește să se îmbrace sau să mănânce singur. Are nevoie de supraveghere permanentă. „Am fost la primar și ne-a spus că nu are statul bani să ne mai dea in-demnizație. La început, medicamentele le primeam gratuit. E nevoie de ele în fiecare lună. În ultimul timp ni le dădeau compensate dar din august nici măcar atât. Am rămas fără niciun sprijin”, spune, cu amar în glas, Alexandru Bizadea, tatăl vitreg al lui Mădălin. Nici nu poate fi vorba ca Mădălin să meargă la școală ca ceilalți copii de vârsta lui. Nu reușește să facă nimic de unul singur chiar dacă a fost internat la recuperare. Tatăl spune că inițial, nici măcar nu i s-a descoperit diagnosticul și că medicii credeau că suferă de surdo-mutitate congenitală. Din 2006, au aflat adevărul și de atunci, în fiecare an, în septembrie, îl duc la București la controale, deși șanse să fie un copil normal nu sunt. Părinții spun că până la doi ani și jumătate nu au știut ce are. Au observat doar că nu evoluează normal, nu se ridica și nici nu putea scoate vreun sunet. L-au dus la doctor i-au tăiat ața de la limbă, dar totul în zadar, copilul tot nu a vorbit. Deși le-a fost foarte greu, părinții și-au înscris băiatul la Åžcoala „Elena Doamna” din Focșani. Vreme de doi ani Mădălin a rămas acolo dar rezultatele nu au apărut. Oameni simpli de la țară, au înțeles că fiul lor trebuie dus mai departe. Au ajuns la București la Spitalul „Alexandru Obregia” unde i s-a pus diagnosticul corect.
Banii…o șansă pentru Mădălin
Probabil, Mădălin nu va fi niciodată un om normal dar poate în timp ar putea „copia” din gesturile părinților săi și va fi într-o zi capabil să poarte singur mâncarea la gură sau măcar să îmbrace un pulover atunci când simte frig. Mădălin are nevoie de ajutorul semenilor săi, într-un moment în care țara unde trăiește refuză să-l mai sprijine. „Dacă ne-au luat atât indemnizația cât și posibilitatea de a mai cumpăra medicamente, ce șansă să mai aibă acest copil la viață? Åžtim că toate sunt la nivel de țară. În septembrie ar fi trebuit să mergem la București la consult și nu am avut cu ce să-l ducem. Numai pentru transport ar fi nevoie de 1.200 de lei. Pentru medicamente nici nu mai vorbim. Primul dintre ele și cel mai important costă în jur la 1.000 de lei. Pentru că nu ni l-am mai permis ne-au dat un înlocuitor. Nici nu știu cum să văd viitorul pentru acest copil. Noi avem și o fetiță împreună, care este un copil normal, în clasa întâi. Åži pentru ea avem destule cheltuieli. Pe trei caiete speciale ne-au cerut 50 de lei. Nu e ușor deloc”, mai spune tatăl vitreg. Cei care pot acorda un sprijin bănesc pentru Mădălin ca să-și poată continua tratamentul sau controalele medicale o pot face contactând părinții la numărul de telefon 0752288931 sau 0237/241076. Mădălin are, din nou, nevoie de sprijinul dumneavoastră și de o șansă…
