În această vară, niciun elev de la Liceul Tehnologic „Al. I. Cuza” (fosta Åžcoală de Arte și Meserii Nr. 1) din Panciu nu și-a anunțat intenția de a se retrage de la cursuri pentru ca, de la toamnă, să-și urmeze părinții în Italia. „Până la această dată, niciun părinte nu ni s-a adresat cu cerere de eliberare a actelor de studii pentru transferul în străinătate”, a precizat secretara instituției, Mirela Popa.
În trecut, astfel de solicitări erau frecvente, mulți copii fiind nevoiți să-și urmeze părinții în statele Uniunii Europene, unde aceștia lucrau, și de a-și continua acolo studiile. Pentru niciunul dintre ei despărțirea de colegi, prieteni și profesori nu a fost ușoară dar, după un timp, s-au acomodat cu noile reguli de la școlile din Peninsulă. „E un sistem oarecum diferit de al nostru, dar nu e așa de greu să te adaptezi la el, dacă ai un pic de voință”, ne-a spus Alina. În această vară, ea a revenit pentru prima oară în Panciu după ce, în urmă cu doi ani, și-a urmat părinții în Italia. „Tata a plecat când eu și sora mea eram foarte mici. La un moment dat, ajunsese să câștige foarte bine, a obținut și permis de muncă, iar când am trecut în clasa a VII-a, mama a hotărât să plecăm cu toții acolo”, ne-a povestit adolescenta, acum în vârstă de 14 ani. Aceasta a afirmat că a învățat relativ repede limba italiană, pentru că mama sa îi ascundea cărțile editate în limba română. „Vroia să învăț cât mai repede italiana, ca să mă pot descurca la școală. La început mă supăra ce făcea, dar atitudinea ei m-a ajutat enorm”, ne-a mai spus Alina.
Tânăra a explicat că, în Italia, elevii merg la școală și sâmbăta dar, în compensație, pe timpul verii, nu primesc teme de rezolvat. Înainte de a veni să-și petreacă vacanța în România, ea a avut de susținut examenul de admitere la liceu. „Am dat cinci probe scrise și nu mai puțin de 14 orale, la care se adaugă și educația fizică. Am fost admisă la o clasă cu profil uman, dar de la anul intenționez să mă înscriu la una cu predare în limba spaniolă”, a mai spus Alina.
Aceasta a adăugat că, de multe ori, îi lipsesc prietenii pe care i-a lăsat în Panciu și că mai ține legătura cu aceștia pe Internet. Alina recunoaște că valoarea învățământului din România este net superioară celui din Italia și că bagajul de cunoștințe cu care a plecat din țară i-a fost extrem de util în țara de adopție. Cu toate acestea, ea a precizat că nu va reveni prea curând acasă. „M-am obișnuit acolo. Mi-am făcut prieteni și m-am acomodat cu toate condițiile. E cu totul altfel decât aici, dar simt că acolo am un viitor. Însă, nu se știe ce-mi va oferi viața și, poate, când voi fi mare, voi reveni acasă”, a concluzionat Alina.
