Alexandru Bogdan Lelcu, de 20 de ani, din Focșani suferă de leucemie acută limfoblastică. Băiatul are nevoie urgent de transplant de măduvă iar operația ajunge până la 150 de mii de euro. RO53RZBR0000060012439107 și RO81RZBR0000060012439185 sunt conturile în lei și în euro deschise pentru salvarea unui suflet.
Au oamenii destinul stabilit încă de la naștere de o forță divină sau se află în voia hazardului? De foarte multe ori auzim de drame și tragedii care se întâmplă persoanelor de bună credință în timp ce infractorii, toți cei care sunt în afara legii și a oricăror norme sociale, par ocrotiți de o forță invizibilă. Când vine vorba de boli, acestea par a avea o predilecție în a se insinua în corpurile oamenilor la care ne așteptăm cel mai puțin. Pe lângă boală mai apar, implicit, stări și trăiri dintre cele mai neplăcute pentru suferind. Niciun bolnav, oricât de gravă i-ar fi starea, nu dorește mila cuiva și încearcă din răsputeri să ducă o viață normală tocmai pentru a nu stârni acest sentiment în rândul cunoștințelor. O altă pro-blemă pe care trebuie să o managerieze cei ce suferă de boli grave este strigătul de ajutor. Cei mai mulți care sunt diagnosticați cu boli cumplite sunt obișnuiți să se descurce singuri, să nu depindă de nimeni dar din cauza afecțiunilor, vrând, nevrând au nevoie de ajutorul semenilor. Alexandru Bogdan Lelcu, un tânăr de doar 20 de ani, din Focșani, a fost diagnosticat cu leucemie acută limfoblastică. Acesta era angajat la un hipermarket din oraș și este student în anul II la filiala focșăneană a Universității „Bioterra”. Băiatul era la muncă iar într-o zi a simțit o durere la unul dintre genunchi, durere care a urcat până la șold motiv pentru care a început să se dea cu mai multe unguente, în speranța că aceasta va trece. De la începutul anului a fost în mai multe spitale și a primit nu mai puțin de șapte diagnostice până când medicii au descoperit exact ce boală are. În luna februarie a ajuns la spital în București, unde a stat internat două săptămâni. „Cât am stat la București eram predispus la orice boală pentru că sistemul imunitar era la pământ. Când se aerisea camera trebuia să stau cu masca de oxigen pe față pentru a nu lua vreun microb. Tot acolo m-am apropiat și de sora mea care îmi aducea mâncare zilnic și stătea cu mine. Cât a stat cu mine a fost ca o a doua mamă. Abia în astfel de momente îți dai seama de cât de importantă este familia”, a declarat Alexandru Bogdan. Cum sora sa era studentă la Brașov și vacanța se terminase, băiatul a fost transferat în acest oraș pentru ca sora lui să aibă grijă în continuare de el. S-a întors acasă de o lună de zile și atât timp cât își ia pastilele nu are nicio durere dar spune că a avut și momente foarte grele. „Am făcut multe tratamente cât am fost în spital și luam chiar și 50 de pastile pe zi. Din această cauză au apărut și efecte secundare. Din cauza pastilelor am ajuns să nu mai pot mânca pentru că mereu când înghițeam, ceva mă tăia pe gât și câteva săptămâni am trăit doar cu vitamine”, mai spune Alexandru.
Are nevoie de transplant de măduvă
Medicii nu au putut să îi spună cauza bolii dar i-au zis că șansa sa de a se face bine constă într-un transplant de măduvă care se poate face într-o clinică din Italia, intervenție care costă între 120 și 150 de mii de euro. „Am nevoie de un donator compatibil 100%. Surorile mele s-au oferit ele pentru transplant dar nu sunt compatibile decât 50%. Apoi mai sunt și banii care nu-s puțini deloc și știu și eu că aceștia se fac greu”, a mai spus Alexandru. Băiatul își petrece mai tot timpul în casă pentru că nu are voie nici măcar să răcească, altfel își poate periclita și mai mult starea de sănătate și așa șubredă. Nici razele soarelui nu îi fac bine iar mulțimile de oameni trebuie evitate cu prisosință. Cu toate acestea, prietenii nu l-au lăsat la greu și îl vizitează permanent dar spune că de boală nu știu toți. Alexandru încearcă, astfel, să nu atragă atenția asupra sa dar este conștient că are nevoie de sprijin mai degrabă financiar pentru că de cel moral nu duce lipsă. Toată familia îi este aproape iar mama sa, Paulina, se zbate neîncetat să îl facă bine pe fiul său. La prima vedere ar putea părea că nu este așa de afectată dar așa cum susține ea, marile dureri sunt mute, ținute în suflet. A fost nevoită să învețe să plângă cu zâmbetul pe buze pentru a nu-l demo-raliza pe fiul ei. „Este greu de exprimat în cuvinte ce simte o mamă, ce simt eu în acest caz. Tot ce știu este că îmi doresc ca al meu copil să se facă bine și mă voi lupta până la capătul puterilor pentru acest lucru”, a spus mama lui Alexandru. Până acum rude, cunoștințe, prieteni, cei de la locul de muncă al băiatului au donat fiecare după posibilități în conturile deschise pentru salvarea acestui tânăr. „Fie că le spunem sponsori, oameni de suflet, inimi caritabile sau persoane cu frică de Dumnezeu și dragoste de semeni, toți cei care ne dau o mână de ajutor, care ne dăruiesc câte ceva, ne sunt prieteni”, a scris Paulina într-un pliant prin care a încercat să aducă la cunoștința vrâncenilor și nu numai, problema cu care se confruntă un suflet de mamă. Mai mult, aceasta a vorbit deja cu o televi-ziune locală din Brașov pentru o emisiune unde Alexandru să fie invitat. Cei ce vor să îl ajute pe tânăr să poată duce din nou o viață normală pot depune bani în conturile deschise la Raiffeisen Bank. Contul în lei este RO53RZBR0000060012439107 iar cel în euro RO81RZBR0000060012439185. Împreună putem rescrie destinul lui Alexandru, îl putem face mai senin, așa cum ar trebui să fie acesta la doar 20 de ani de viață…
