Moștenitorii unui conte maghiar solicită retrocedarea a 1400 de hectare de pădure pe teritoriul comunei Nistorești, motivând că înaintașii lor au avut moșii pe teritoriul acestei localități. Aceiași moștenitori au mai solicitat 1200 de hectare de pădure pe raza localităților Zăbala, Bixad și Ghelnița, din județul Covasna, dar cererile au fost respinse de Comisia Județeană de reconstituire a dreptului de proprietate din Covasna.
Primarul comunei Nistorești, Ion Gogoriță, a declarat că pe raza comunei Nistorești nu a existat nicio moșie a vreunui conte maghiar. Edilul a mai spus că există o cerere depusă de urmașii contelui Mikes prin care se solicită 1400 hectare de pădure, dar această cerere nu a fost avizată deoarece acest conte nu a avut niciodată păduri la Nistorești. „Există o cerere înregistrată la Comisia locală Nistorești prin care se solicită 1400 hectare de pădure pe raza comunei”, a precizat primarul din Nistorești, Ion Gogoriță.
Acesta nu este singurul caz în care așa ziși proprietari de pădure din județul Covasna au solicitat diverse suprafețe de pădure în munții Vrancei invocând tot felul de documente inexistente. Un astfel de caz este și cel al Obștii Tulnici care s-a judecat mai mulți ani cu proprietarii de păduri din Covasna, o asociație care urmărea să pună mâna pe patru mii de hectare de pădure.
În anii ’90, Asociația proprietarilor de pădure și compo-sesoratul Ghelnița, județul Covasna, au solicitat instanțelor vrâncene anularea mai multe hotărâri ale Comisiei județene de reconstituire a dreptului de proprietate, pe motiv că aproximativ patru mii de hectare de pădure aflate pe raza teritorial-admi-nistrativă a județului Vrancea și acordate Obștii Tulnici, le-ar aparține. Toate instanțele vrâncene au dat dreptate Obștii Tulnici și au respins solicitarea celor din Covasna, hotărârea rămânând definitivă. Ulterior, aceleași asociații au solicitat Judecătoriei Focșani anularea altor hotărâri ale Comisiei județene de reconstituire a dreptului de proprietate. Imediat au cerut strămutarea procesului de la Focșani, speța ajungând pe rolul instanțelor din Hârșova. A urmat apelul făcut la Tribunalul Județean Constanța care a respins solicitarea celor din Covasna și a menținut hotărârea Comisiei județene. Deși instanța a dat câștig de cauză obștenilor din Tulnici, proprietarii din Covasna au depus în data de 11 mai 2006, contestație în anulare. Instanța a respins contestația în anulare, iar hotărârea Curții de Apel Constanța a rămas definitivă și irevocabilă.
La baza deciziilor luate de instanțele de judecată, s-au aflat documente vechi, prezentate de reprezentanții Obștii Tulnici, care datează din se-colul al XV-lea. Acestea arată că granițele naturale dintre Ardeal, unde este situat județul Covasna, și Moldova, unde se află județul Vrancea, sunt pe culmile munților. Cel mai important document este un „Ucaz”, semnat de voievodul Moldovei, Åžtefan cel Mare, ca răsplată pentru contribuția adusă de locuitorii din Tulnici în luptele duse împotriva turcilor. Mai mult, documentul arată că Åžtefan cel Mare a împroprietărit tulnicenii și din dorința de a crea în munții Vrancei o linie de apărare a Moldovei.
Moștenitorii contelui au cerut sute de hectare în Covasna
Moștenitorii contelui Mikes au mai solicitat și retrocedarea a circa 700 hectare de pădure în comunele Zăbala, Bixad și Ghelnița însă Comisia județeană de fond funciar Covasna nu a validat dosarul. Comisia județeană a studiat documentele înaintate și a considerat nejustificată cererea urmașilor contelui Mikes.
Potrivit prefectului județului Covasna, Gyorgy Ervin, citat de Mediafax, cererea se baza pe un extras de carte funciară care datează din anul 1905, dar Romsilva a prezentat dosare întregi cu corespondențe și referate care dovedesc, în opinia reprezentanților Romsilva, că aceste suprafețe au fost exproprietate, s-au plătit despăgubiri și că acestea au intrat în inventarul Romsilva.
