Åžcoala și grădinița din satul Cerbu, comuna Jitia, își desfășoară activitatea într-o casă de pe malul unui lac. Soluția aleasă de oficialități trebuia să fie una provizorie, dar această situație trenează de mai bine de doi ani, ca o poveste fără de sfârșit. Elevii și preșcolarii din sat împart o casă care, înainte de a servi drept loc de studiu, funcționase ca… bar.
Vechea școală din satul Cerbu, comuna Jitia, a fost dărâmată în urmă cu mai bine de doi ani, pentru a face loc alteia noi. Lucrările la aceasta din urmă, în valoare totală de peste 500.000 lei noi, au debutat în august 2008 și ar fi trebuit să se termine un an mai târziu, dar lipsa fondurilor a condus la stagnarea lucrărilor în aprilie 2009. Cu toate că primarul comunei a încercat să rezolve cât mai rapid situația, restul banilor întârzie să sosească. „Am făcut toate demersurile pentru a finaliza clădirea. Am ajuns atât la Ministerul Educației, cât și la primul ministru, însă nu am primit niciun rezultat. Am mers cu rugămintea de a urgenta finalizarea lucrărilor și am specificat că primăria se angajează să asigure materialul lemnos pentru acoperiș. Ne este frică să nu se deterioreze construcția dacă nu se va face acoperișul”, a declarat primarul Nicolae Noapteș.
Inedita școală de pe marginea la-cului găzduiește 30 de copii dornici să învețe. Asupra acestui lucru ve-ghează doi soți, Aneta și Dumitru Coman. Aneta este educatoare și modelează mințile a 15 copii, iar soțul ei, învățător, îndrumă pașii a 15 elevi din clasele I-IV. Lipsa unui spațiu adecvat îl determină pe pedagog să predea simultan tuturor elevilor.
Deși celor mici le place locația prin prisma pitorescului zonei, ei spun că ar prefera să învețe într-o școală nouă. Locația îi aparține doctorului Constantin Buză și a fost dată în folosință în mod gratuit. „Ne-ar plăcea să învățăm în școala care se construiește sus că aici este frig iarna. Vrem o clădire mai mare și mai frumoasă”, ne-a spus Claudia Trestianu, învățăcel la grădiniță.
Încântați de actualele condiții nu sunt nici părinții, ai căror copii sunt nevoiți să învețe într-o casă particulară. „Ne gândim mereu că ai noștri copii învață în condiții extrem de precare. Iarna ne chinuim cu ei că răcesc foarte des, dat fiind că sala de clasă este friguroasă. Nu au nici măcar spațiu suficient pentru a se oxigena, clădirea nu este luminată așa cum trebuie, iar cînd plouă, apa se prelinge prin tavan. Suntem mulțumiți de cadrele didactice care pun suflet, dar nemulțumiți că nu se finalizează școala. Degeaba ne-am chinuit să rezolvăm situația, nimeni nu ne-a ascultat și nimeni nu ne-a întins o mână de ajutor”, a declarat Maricica Banu.
Magazie transformată în cancelarie
Cu toate că peisajul este unul de basm și situația pare idilică din exterior, e clar că lucrurile nu stau așa. Sunt probleme pe care, prin devotament și dragoste pentru copii, cei doi pedagogi încearcă să le depășească. Ei au reușit, astfel, să creeze un mediu plăcut, propice activităților didactice. Mai mult, ei au beneficiat de amplasament și au organizat diverse activități extrașcolare, inclusiv concursuri de pescuit, lucruri care nu au făcut altceva decât să deseneze zâmbete pe fețele micuților. „Nu sunt cele mai bune condiții aici, dar încercăm să ne desfășurăm activitatea”, se destăinuie învățătorul Dumitru Coman.
Intențiile bune ale celor două cadre didactice nu sunt, totuși, de ajuns pentru a asigura o activitate fără probleme. Pentru că este veche și nu a fost supusă des lucrărilor de întreținere, casa poate reprezenta un pericol pentru copii.
Din cauza faptului că, iarna, încălzirea se face cu ajutorul a două radiatoare electrice, există riscul suprasolicitării acestora, fapt ce ar putea provoca un incendiu. Acest scenariu este destul de plauzibil, având în vedere faptul că pereții casei sunt din lemn, iar panouri încropite din material lemnos deli-mitează clasele.
Improvizațiile nu se opresc, însă, aici. Magazia fostului bar ține loc de cancelarie pentru cei doi învățători. Acolo mai sunt depozitate și cele trei calculatoare primite de școală.
Ele nu pot fi utilizate și împart încăperea cu diferite materiale didactice și cu apa care pătrunde în interior la fiecare ploaie.
Asta în timp ce materialele didactice din fosta școală și-au găsit un adăpost în casa omului de serviciu, în așteptarea noii locații.
Oficialitățile locale speră ca situația să se reglementeze cât mai curând, astfel încât viitorul an școlar să-i prindă pe copii într-o locație adecvată. În cazul în care acest lucru nu se va întâmpla, școala de pe lac, care pare una din povești, va asculta și anul următor glasurile tuturor copiilor care-i vor trece pragul.
