Povestea unei femei din Negrilești arată că pentru a învinge boala, în România, un pacient trebuie să dispună de sume importante de bani. Ceea ce ar trebui să fie asistență medicală gratuită pentru bolnavii cu probleme grave de sănătate nu este decât o teorie, așezată pompos pe hârtie.
O femeie din Negrilești a ajuns la sapă de lemn după ce, în urmă cu șase ani, a descoperit că niciunul dintre rinichi nu îi mai funcționa. Pentru că teoretic ar fi trebuit să se înscrie pe o listă de așteptare pentru a beneficia de un transplant, femeia, constrânsă de starea gravă de sănătate, a abandonat această idee și și-a căutat singură un donator. Pentru a reuși și-a vândut tot ce avea mai de preț din casă iar acum, pentru că boala a lovit-o din nou, și-a scos la vânzare și casa.
Maricica Lazăr, de 41 de ani, din Negrilești este ținută în viață de dializă, pe care o face de trei ori pe săptămână. Drama femeii a început în martie 2004 când se simțea foarte rău și a mers la medic. Maricica Lazăr și-a dat seama că sănătatea ei este șubredă după ce a început să piardă foarte mult sânge și avea tensiunea foarte mare. Atunci a decis să meargă la medic. Prima dată a ajuns la Spitalul Militar din Focșani iar medicii și-au dat seama destul de greu că femeia nu are niciun rinichi. Maricica Lazăr nu s-a născut așa. A fost un om normal până când rinichii i s-au stafidit din cauza unei răceli puternice netratate. De atunci, respectiv din martie 2004, femeia a fost trimisă la Spitalul din București pentru tratament și a aflat că singura șansă să mai trăiască este un transplant. „Prima dată m-am dus la doctor în martie. Am fost la Spitalul Militar și deși făceam tratament, mă simțeam în continuare foarte rău. Într-un final, medicii și-au dat seama că am probleme cu rinichii care se stafidiseră. După aceea am fost internată la Spitalul mare și apoi am fost trimisă la Spitalul Fundeni din București. Am făcut dializă și singura soluție era un transplant”, a povestit Maricica. Cum procedura este foarte greoaie și poate dura și ani până găsești un donator compatibil, femeia a început să facă demersuri și singură. A încercat să ia un rinichi de la soțul ei dar nu erau compatibili, iar de la copii nu s-a gândit niciodată că ar putea lua organul de care avea nevoie, de teamă că lucrurile nu vor merge și astfel și-ar nenoroci și copiii. În cele din urmă, femeia a găsit un donator și în luna iunie a făcut transplantul. „La patru luni după ce s-a descoperit boala am reușit să găsesc un donator și am făcut operația. Intervenția chirurgicală a durat o zi iar după aceea am stat în spital trei luni. După transplant mă simțeam în conti-nuare rău iar rinichiul cel nou nu a funcționat”, a mai spus femeia. Cu toate că nu se simțea bine pentru că operația nu fusese un succes, Maricica a stat cu rinichiul altei persoane patru ani. În tot acest timp se simțea din ce în ce mai rău și a ajuns din nou pe patul de spital. În 2009 femeia a fost ope-rată din nou, de această dată pentru ca rinichiul transplantat să-i fie scos. Nu funcționa și exista riscul să se infecteze. De atunci, Maricica își duce zilele destul de greu și este ținută în viață doar de dializă. Dacă cumva sare o dată peste programul de dializă, poate muri în orice moment. Femeia vine la Focșani de trei ori pe săptămână pentru a-și curăța sângele, altfel nu ar rezista și nu ar mai putea avea grijă de cei trei copii ai săi.
Familia a vândut tot
Când a aflat de boală, familia Lazăr a vândut tot ce avea ca să facă rost de bani pentru a putea suporta costurile ope-rației de care depindea viața Maricicăi Lazăr. Femeia spune că s-a împrumutat atunci de 50.000 de mii lei și și-a vândut și tot ce avea. „Când am făcut transplantul m-am împrumutat de 500 de milioane lei vechi. Tot atunci am vândut două mașini, două mori dar și pământ pentru care acum mă judec. Am scos la vânzare o bucată de pământ și cineva care vroia să o cumpere mi-a dat 5000 de euro în avans și a spus că restul mi-i dă în vara lui 2004 când urma să vină acasă din străinătate. Între timp s-a răzgândit și a spus că nu mai vrea pământul iar eu ar fi trebuit să-i înapoiez banii. Nu am avut de unde să îi mai dau înapoi și acum m-a dat în judecată. Am vândut tot ce aveam și bine tot nu am reușit să mă fac. Am scos și casa la vânzare în speranța că îmi voi lua una mai mică, mai aproape de oraș și banii care mi-ar fi rămas să-i țin pentru tratamente, dar nu am reușit”, a mai spus femeia. Singurul venit al familiei este pensia de handicap, adică puțin peste 200 lei și banii pe care îi mai face soțul. Familia Lazăr are trei copii. Două fete studente în Focșani, de 20 și 21 de ani și un băiat de 17 ani. Fetele merg și la facultate și la muncă pentru că altfel nu s-ar putea întreține. Părinții nu-și permit să le susțină financiar atâta vreme cât mama are nevoie de mult mai mulți bani pentru tratament decât pensia de handicap pe care o are.
Un alt transplant i-ar salva viața
Singura șansă de scăpare a Maricicăi Lazăr este un alt transplant. Momentan femeia nu-și permite așa ceva. Nu are banii necesari și nici nu mai are ce să vândă. La primul transplant a vândut tot ce avea. Ar mai putea face rost de bani doar dacă și-ar vinde casa, dar dacă ar face acest lucru ar însemna să rămână pe drumuri cu tot cu soț și cu cei trei copii. Femeia speră ca într-o bună zi să se facă bine deoarece, ca orice mamă, se gândește să-și vadă copiii la casele lor și să fie bunică. Calvarul s-ar putea termina doar dacă ar găsi un rinichi compatibil, astfel încât să poată fi supusă din nou unei intervenții chirurgicale. Familia nu mai are bani pentru așa ceva și nici nu mai are din ce să îi facă. Singura soluție ar fi ca oamenii cu suflet mare să o ajute. Până atunci, Maricica va continua să vină lunea, miercurea și vinerea la Focșani la dializă, unde cinci ore trebuie să stea nemișcată. Un bolnav de insuficiență renală cronică, așa cum este și Maricica Lazăr, trebuie să stea cam 18 ore pe săptămână la aparatul de filtrat sângele, necesitate dramatică absolut indispensabilă. Rinichii compromiși ai acestei femei nu mai pot filtra sângele de produșii toxici. Practic, persoana bolnavă nu mai poate elimina urina. Aparatele de dializă înlocuiesc rinichii, îndeplinind tocmai această funcție: scot sângele bolnav din vene cu ajutorul unui filtru și îl curăță de toxine.
Suferința unora, sursă de câștig pentru alții
În timp ce unii fac tot posibilul pentru a trăi, există persoane care din același motiv, disperarea, își vând organele la mica publicitate pentru a scăpa de datorii. Este și cazul unui focșănean care este dispus să renunțe fie la un rinichi, fie la un plămân, dacă este cazul pentru a-și achita datoriile la bancă. Omul spune că din cauza crizei i s-a micșorat salariul și s-a văzut pus în situația de a-și pierde casa, în urma unui împrumut luat de la bancă. Așa că, situații disperate cer măsuri disperate și omul a postat pe toate site-urile numărul său de telefon și disponibilitatea de a-și vinde un organ. Omul garantează, la telefon, că este sănătos tun și este dispus să meargă să își facă toate analizele posibile, la toate comisiile medicale pentru a vedea dacă este compatibil cu bolnavul care are nevoie de transplant. „Merg peste tot, sunt dispus să merg până la capăt, îmi fac toate analizele. Eu până acum, la vârsta de 35 de ani nu am suferit de nicio boală”, susține acesta. El spune că ultimele analize pe care și le-a făcut au fost atunci când a donat sânge și că acestea au arătat că nu suferă de nicio afecțiune. Pentru gestul său omul vrea 50 de mii de lei sau la nevoie mai poate negocia.
Găsirea unui donator, greu de realizat în țară
Legea care reglementează transplantul de organe datează din 2006 iar în 2008 i s-au făcut unele modificări. Aceasta interzice și sancționează comerțul cu organe umane, obținerea de foloase de pe urma organelor și a celulelor umane și exploatarea celor incapabili să decidă în cunoștință de cauză, prin pre-levarea de la aceștia a celulelor umane sau a organelor. Sancțiunile pentru aceste infracțiuni sunt de la cinci la șapte ani. Legea transplantului a venit cu tot cu metodologia pentru înființarea Agenției Naționale de Transplant, al cărui scop este acela de se interpune între donator, viu sau decedat, și primitor. Ultimele modificări aduse legii datează din 2008, când a fost introdusă prevederea „acordului prezumat” în baza căruia o persoană care, în timpul vieții, nu și-a exprimat refuzul de a-și dona organele, refuz care va fi respectat, este implicit de acord să le doneze, după deces. Agenția Națională de Transplant face demersuri pentru legiferarea acordului prezumat. Acesta presupune că orice persoană aflată în moarte cerebrală poate deveni, automat și, foarte important, fără consimțământul rudelor, donator de organe, dacă în viață nu și-a exprimat dezacordul față de donarea de organe printr-o simplă informare a medicului de familie. Mai nou, legea spune că pot fi donatori rudele până la gradul II dar mulți care își racolează donatorii, după ce au plătit diverse sume de bani, argumentează în fața comisiei că are loc o înrudire emoțională cu cazul și acesta este motivul pentru care renunță la o parte din trupul lor. O astfel de situație este greu de argumentat și de către cei care o neagă și de către cei care o susțin. Persoanele care o pot ajuta pe Maricica cu bani sau pur și simplu cu un sfat o pot contacta la numărul de telefon 0763.733.505.
