Inspectoratul Åžcolar Vrancea, Direcția de Sport Vrancea și Colegiul Național „Al. I. Cuza” au organizat de „Ziua Tineretului” în Sala Polivalentă un turneu de baschet masculin la care au participat echipele Colegiului Național „Unirea”, Colegiului Tehnic „Edmond Nicolau”, Colegiului Economic „Mihail Kogălniceanu” și Colegiului Național „Alexandru Ioan Cuza” Focșani. Turneul a fost și un prilej de comemorare al fostului baschetbalist Alexandru Nagîț, fost jucător al echipei cuziste, trecut în neființă în urmă cu trei ani de zile în urma unui tragic accident. Locul I a revenit echipei Colegiului Tehnic „Edmond Nicolau” (antrenor Ionel Ambrosie) care a dispus cu 48-46 de Colegiul „Unirea” (antrenor Maria Rusan) și 39-36 de Colegiul „Cuza” (antrenor Ion Grigoriu). Colegiul „Cuza” a ocupat locul doi, după ce a învins, 95-30 pe „Economic” (antrenor Cătălin Pîrlea), locul III – Colegiul „Unirea”, iar Colegiul Economic – locul IV. În pauzele meciurilor s-a desfășurat și un concurs de aruncări libere, la care au participat toți jucătorii echipelor, fiecare beneficiind de câte 5 aruncări. Primii clasați au fost: 1. Andrei Răileanu (Colegiul Tehnic), 2. Vasile Pârvu (Colegiul Unirea) și 3. Robert Cazan (Colegiul „Cuza”). Cel mai tehnic jucător a fost desemnat Ionuț Neguroiu (Cuza), iar coșgeter – Vasile Pârvu (Unirea). Premiile (cupe, diplome, mingi de baschet) au fost înmânate de Vica Mincă, inspector de specialitate în cadrul ISJ Vrancea. La sfârșitul competiției, profesor doctor Ionel Ambrosie a adus un omegiu fostului elev-jucător de baschet Alexandru Nagîț. „Toate sporturile sunt frumoase prin gestul și neprevăzutul lor, iar baschetul este diferit. Poate, din acest motiv, Alexandru Nagîț a preferat acest sport încă din clasa a V-a. Alexandru și-a împletit în anii de școală învățătura cu sportul, cu baschetul. Produs al profesorului Ion Grigoriu și ulterior al LPS-ului, acest talentat jucător a reprezentat Colegiul Unirea în numeroasele competiții sportive liceale, urcând mereu pe podium. Când câștiga un meci se bucura ca un copil, când pierdea își ștergea o lacrimă pe furiș. A avut mereu un chip însorit și tânăr care fura lumini din seninul cerului și din bucuria co-lorată a victoriei din competițiile sportive. A adunat în sufletul lui de-a lungul anilor speranțe și vise care trebuiau să de-vină realitate. Era student în anul I. Colegii de școală și de echipă își amintesc de el ca un bun coleg, camarad, jucător care încingea spiritul echipei pentru a câștiga. Alexandru a fost un sportiv modest, nu era o vedetă. De multe ori, când juca împotriva echipei Colegiului Tehnic îl întrebam: <Ce crezi că vom face astăzi>?. Răspundea: <Meciul e tare. Sper să se arbitreze corect>. Uneori, întreg concursul se oprește. Alteori, el continuă, ca și cum o moarte n-ar însemna prea mult. A dispărut brusc dintre noi și a lăsat în urmă un gol imens. Pentru mine, va rămâne un adolescent veșnic care a reprezentat o generație de jucători care și-a adus aportul în istoria sportului cuzist”, a spus profesor-doctor Ionel Ambrosie.
