Elevii Liceului de Arte „Gh. Tattarescu” devin artiști făcând naveta între mai multe instituții de învățământ din municipiul Focșani. Clădirea Liceului de Arte este așa de mică, încât elevii sunt nevoiți să cânte la instrumente sau să picteze care pe unde apucă. Astfel, elevii care se instruiesc în tainele muzicii trebuie să meargă la Åžcoala „Åžtefan cel Mare”, iar cei care studiază pictura și sculptura sunt nevoiți să meargă la Colegiul Tehnic „Valeriu D. Cotea”.
La Åžcoala „Åžtefan cel Mare”, elevilor cu ureche muzicală le-au fost rezervate câteva clase, unde aceștia exersează la diverse instrumente muzicale. Când pleacă acasă, pleacă cu tot cu instrumentele mici, pe care le au în grijă deoarece semnează pentru ele la început de an școlar.
Dimineața, elevii trebuie să meargă la orele de curs, unde stau cam patru – cinci ore, iar după – amiază trebuie să ajungă și la cursurile practice. Programul este istovitor pentru elevii care, de cele mai multe ori, ajung acasă la ora 18.00, dar și pentru profesori, care trebuie să fie concentrați și să îi inițieze pe copii în tainele muzicii.
Nici copiii care au talent la pictură sau sculptură nu sunt mai fericiți. Naveta permanentă de la Liceul de Arte pînă la una dintre clădirile Colegiului Tehnic „Valeriu D. Cotea” sau la „Åžcoala Åžtefan cel Mare” îi obosește foarte mult. Însă, cum alte soluții nu există, elevii trebuie să se obișnuiască să dea frâu liber imaginației și în astfel de împrejurări deloc plăcute. „Este foarte dificil, nu dificil. Cea mai mare problemă a noastră o constituie clădirea și împărțirea asta. Copiii sunt pe drumuri, chiar și pentru profesori e foarte greu. Este foarte dificil că avem trei corpuri, atât pentru elevi, cât și pentru profesori, dar și pentru mine ca director. În aceeași zi, ei trebuie să meargă de la orele de cultură generală, care se fac la corpul central al Liceului, apoi merg la Åžcoala «Ştefan cel Mare» unde se fac orele de specialitate. Uneori, ei au ore până la 18.00. Orarul unora dintre ei este foarte dificil, mai ales al copiilor care sunt din oraș. Celor care sunt de la țară s-a încercat să li se facă programul pentru a putea ajunge și acasă”, a declarat Jeni Viorica Moldovianu, director al Liceului de Arte „Gh. Tattarescu” din Focșani.
Situația este cunoscută de ani de zile de reprezentanții Inspectoratului Åžcolar Județean, după cum susține directoarea. Viorica Moldovianu spune că li se tot promite o clădire, care încă nu este finalizată, din spatele Inspectoratului. Până la ora actuală însă nimic concret nu s-a întreprins pentru ca acest calvar al elevilor și profesorilor să înceteze odată pentru totdeauna.
Instrumente muzicale
dezacordate
Deși pare greu de crezut, instrumentele muzicale folosite de elevii acestui liceu sunt vechi, unele fiind făcute în urmă cu patru decenii. Elevii Liceului de Arte ar avea mare nevoie de instrumente noi, cele pe care le utilizează în prezent fiind aduse la începutul anilor ’80, când a luat ființă și unitatea de învățământ. Instrumentele muzicale sunt foarte scumpe și nu oricine își poate permite să cumpere, spre exemplu, un pian cu coadă, care costă, în medie, 20.000 de lei. Cel mai ieftin pian electric costă 1.200 de euro, iar prețul unei pianine mecanice depășește cu mult suma de 10.000 de lei, a spus Viorica Cristescu, una din profesoarele cu experiență ale Liceului, care a format zeci și zeci de generații de pianiști în cei 26 de ani de activitate didactică.
Pe lângă faptul că multe din instrumente sunt depășite moral și tehnic, pianele sau pianinele nu au mai fost nici acordate de foarte mult timp deși, pentru a emite sunetul dorit, este indicat ca aceste procedee tehnice să se realizeze periodic. Pianele spre exemplu, nu au mai fost acordate din 1986 pentru că specialiști în acest sens nu se găsesc decât la București, iar tarifele practicate de aceștia sunt foarte mari. Deși este un paradox, instrumentele vechi sunt, din anumite puncte de vedere, mai de calitate decât cele noi, după cum afirmă profesoara Viorica Cristescu. „Învățarea copiilor să cânte pe instrumente mai vechi înseamnă o oportunitate și mă refer la pianele care sunt mai greu accesibile și pe care nu orice părinte și le permite să le cumpere. Din păcate, nu atât vechimea instrumentelor este o problemă, cât faptul că nu s-au alocat niciodată fonduri pentru acordaj, care costă extraordinar de mult și un specialist găsești doar în București. Pianele nu au mai fost acordate din 1986. Pianul pe care lucrez este dinainte să vin eu în școală. Eu am venit în 1984, dar el era aici. Au fost foarte multe generații care au învățat la el. Eu profesez de 26 ani, vă dați seama câte generații au învățat la el. Am achiziționat în ultimii ani, din fondurile trimise de minister, instrumente electrice, pentru că ele sunt mai ușor de întreținut și mult mai ieftine”, a declarat profesoara de pian Viorica Cristescu.
Fără profesor de trompetă
Unii dintre elevii Liceului de Arte preferă să cânte la instrumente de suflat.
Åži acestea au probleme mari. Liceul de Arte dispune de puține oboaie, cla-rinete sau flaute, iar achiziționarea unora noi, deși s-ar impune, nu se poate realiza. Instrumentele de suflat costă mult. Directoarea Liceului, Jeni Viorica Moldovianu, atrage atenția că nici nu este indicat din punct de vedere igienic ca mulți copii să folosească un singur instrument. Cât îi privește pe elevii care vor să învețe să cânte la trompetă, nu există profesor. „O parte dintre instrumente nu se studiază, deoarece nu avem profesor de specialitate, spre exemplu trompeta. În toamnă intenționăm să găsim pe cineva care să-i instruiască pe copii”, a adăugat directoarea Jeni Viorica Moldovianu.
Învățând când într-un loc, când într-altul și dezvoltându-și abilitățile artistice pe instrumente „antice”, elevii nu se pot bucura nici măcar de o sală de festivități decentă, în care să își poată etala calitățile în fața spectatorilor. Singurul loc în care talentații elevii pot să susțină spectacole este holul Åžcolii „Åžtefan cel Mare”. În aceste condiții aspre, elevii continuă să studieze cu pasiune, sperând să ajungă, într-un viitor apropiat, pe marele scene ale lumii. Deși le este greu, elevii spun că vor continua să lupte pentru marea lor dragoste, fie că vorbim de pian sau vioară ori instrumente de suflat. „Cânt la pian de la vârsta de 6 ani. Eu consi-der pianul un instrument deosebit. Este frumos, dar și complex. Ar fi nevoie de unele instrumente noi pentru a putea învăța mai ușor. Vreau însă să rămân tot la liceul de muzică și să mă apuc să studiez și alte instrumente muzicale”, a precizat Denisa Avrămoiu, elevă în clasa a VI-a la Liceul de Arte „Gh. Tattarescu”. „Eu studiez vioara de zece ani și sînt mulțumită de instrumentul pe care îl folosesc într-o anumită măsură, dar de la un anumit nivel trebuie un instrument de performanță. Eu am instrumentul meu pe care mi l-am achiziționat, am dat pe el 45 de mi-lioane (n.r. – 4.500 lei). Vioara cu cât este mai veche, cu atât este mai scumpă. Aș dori să avem instrumente mai performante, mai ales pentru elevii care își doresc să facă performanțe”, a spus și Daniela Curcanu, elevă în clasa a X-a la aceeași unitate de învățământ.
Cu fondurile insuficiente alocate acum câțiva ani de Ministerul Educației, au fost dotate atelierele de creație, deoarece materialele de lucru sunt mai ieftine în comparație cu instrumentele muzicale mari. Au fost achiziționate șevalete, schele pentru sculptură, dar și planșe speciale pentru ca măcar elevii cu talent la pictură să se poată exprima în voie. Astfel, elevii au putut obține în acest an școlar, la specializarea Arte Vizuale, locul I, la nivel național, prin eleva Oana Mocanu, iar la sculptură locul al III-lea, prin Monica Mardare.
