Duminica Învierii, Învierea Domnului din morți e praznicul praznicelor și sărbătoarea sărbătorilor, motiv pentru care creștinii, timp de 40 de zile pînă la Înălțarea Domnului se salută cu „Hristos a înviat!”, răspunsul fiind „Adevărat că a înviat!”. Pe lîngă tradiționalele ouă roșii, cozonac, miel și pască, obiceiurile pascale românești sînt îmbogățite de tradițiile regionale.
În Bucovina, în noaptea de Paște, există obiceiul aprinderii „focurilor de veghe”. Pe dealuri și coline sînt aprinse focuri puternice care ard toată noaptea. În jurul lor, se adună sătenii care povestesc întîmplări din viața lui Iisus, iar băieții sar pe deasupra focului, pentru a îndepărta duhurile rele. Tot în Bucovina se obișnuiește ca, în noaptea de Înviere, fetele să meargă în clopotnița bisericii din sat și să spele limba clopotului cu „apa neîncepută”. Apa neîncepută presupune că persoana care a scos-o din fîntînă să nu vorbească pînă cînd apa va fi folosită la spălatul clopotului. Apoi, în zorii zilei de Paște, fetele se spală cu această apă ca să fie frumoase și atrăgătoare tot anul. Tot aici, obiceiul străvechi românesc al încondeierii ouălor este ridicat la rang de artă. Motivele folclorice folosite sînt cele tradiționale (spicul, soarele, frunza și crucea), dar măiestria cu care sînt pictate aici nu se regăsește în nici o altă regiune a țării. În Transilvania, a doua zi de Paste, tinerele fete sînt stropite cu parfum de către feciorii îmbrăcați în haine tradiționale. Acestea, la rîndul lor, oferă băieților de băut și cîteva mici daruri. Se spune că acele fete vor avea noroc tot anul, iar bărbații care uită de acest obicei, vor fi urmăriți de ghinion. Mai demult, obiceiul era ca fetele să fie stropite cu apă de fîntînă.
