Mutilată de apa clocotită

0
9


Într-o singură secundă, o întîmplare nefericită a transformat viața unui copil într-un chin. Atît de rău a durut-o și atît de mare a fost sperietura încît Veronica nu va putea uita niciodată ce a pățit. „Mama a plecat să dea apă la vaci. Eu m-am gîndit să iau oala cu ceai de pe plită să-mi pun în cană. Åži s-a vărsat toată pe mine. Am țipat tare și mi-am dat jos ștrampii”, povestește Veronica. Auzind țipetele disperate ale copilei, Anișoara, mama acesteia, a fugit într-un suflet către ea însă ce a văzut i-a dărîmat lumea. „Åži-a dat jos ștrampii cu tot cu piele… Ambele coapse erau carne vie. Nu știam ce să fac mai întîi, am dat-o cu albuș de ou, ca la țară… Am chemat Salvarea, ne-a dus la spitalul din Panciu, de acolo ne-au trimis la Focșani… O noapte și o zi a stat Vero la reanimare. Apoi, două luni în spital. Apoi am cerut externarea, că trebuia să cumpăr unguentul și nu am mai avut bani. Costau 400 mii lei vechi zilnic, două tubulețe mici. Am cheltuit în două luni și ceva cinci milioane jumate, iar acasă mai am trei copii, toți la liceu. N-am avut încotro, a trebuit să cer externarea. Era nevoie să merg cu fata la control dar din lipsă de bani, am tot amînat…”, spune Anișoara. Femeia a început să-și trateze fetița cu leacuri băbești. A uns-o cu alifie de gălbenele și cu un unguent făcut de „o femeie din sat. Este făcut din miere, ceapă, ulei de măsline și ceară. Așa s-au închis rănile. Dar acum văd că iar apar niște răni, iar ce e mai rău că la încheietură, la genunchi, nu poate întinde piciorul”, explică Anișoara. Fără intervenția medicilor și fără tratament adecvat, picioarele micuței Veronica au rămas însă cu cicatrici groaznice. Pielea roșie, din loc în loc plesnită, în alte locuri adunată nefiresc, oferă o imagine greu de privit pentru oricine. Micuța s-a obișnuit însă destul de des, simte dureri și e tare necăjită că la grădiniță, ea nu poate să meargă ca celelalte fetițe, în fustiță… Lupta cu greutățile Conștientă că fără intervenții medicale de specialitate, mersul Veronicăi se va deforma și în plus, va trebui să-și ascundă toată viața picioarele, Anișoara nu știe cum să se împartă. Nu se îndură nici să-și oprească ceilalți copii din învățătură, pentru că a văzut că aceștia, dincolo de toate greutățile au mare drag de carte. Femeia face sacrificii financiare la sînge ca să-i poată ține în școală. Cu toți sînt elevi la liceu, în Panciu, stau în gazdă și astfel, trei sute de lei lunar se duc doar pe asta. „La sfîrșit de săptămînă vin cu toții acasă. Asta înseamnă alți bani, apoi trebuie să le dau mîncare, să le cumpăr haine… Este foarte greu. Åži eu și soțul meu ne mai ducem la lucru cu ziua, serviciu eu nu am găsit. Soțul meu, care este electrician și-a găsit mai demult dar acum nu mai are. Fata cea mare, care e în clasa a XII-a, spune că vrea să dea la facultate la medicină și tare mi-e teamă că n-o să poată, pentru că trebuie să ai bani să ții un copil în facultate. Așa că încerc s-o ajut să ia bacalaurea-tul cu bine, plătesc în fiecare lună 160 lei pentru pregătirea ei. Pămînt nu avem, locuim în casa soacrei mele… este foarte greu. Le-am explicat copiilor că nu sînt bani, au mers săracii și ei cu noi la muncă, atunci cînd nu s-a mai putut. Sînt copii buni, învață bine, ei singuri spun că fac orice numai să nu ajungă la sapă… Vreau să-i ajut, dar mai e și problema Veronicăi pentru care trebuie bani…”, spune Anișoara. Ea însăși a trăit cea mai mare parte din viață la oraș. A locuit la Deva iar după Revoluție, cînd i-a murit socrul, împreună cu soțul au decis să se mute la Răcoasa, să-i fie sprijin soacrei rămasă singură. S-a întîmplat după Revoluție și începînd de atunci, Anișoara a trebuit să facă față unui nou mod de viață, cu totul străin… Cultivarea pămîntului și traiul la țară, renunțarea la multe dintre apanajele vieții la oraș sînt aspecte cu care nici acum nu poate spune că s-a obișnuit. „Trăiesc foarte rău, dar am îndurat totul pentru copii. Să le fie lor bine…”, explică femeia. O mînă de ajutor Cel care a întins primul o mînă de ajutor micuței Veronica a fost viceprimarul comunei Răcoasa, Gigel Dragomir. El a declarat reporterilor noștri că pur și simplu nu a putut rămîne indiferent la suferința fetiței și a convins-o pe mama acesteia că nu e prea tîrziu să meargă cu ea la medic să vadă ce e de făcut. „Am dus-o mai întîi la Spital la Focșani, la doctorul Bîra. A consultat-o, a spus că necesită intervenții chirurgicale și i-a dat trimitere către Spitalul «Grigore Alexandrescu» din București. Săptămîna asta am să merg eu cu ea acolo, să vedem ce spun medicii, ce poate fi făcut. Veronica e o fetiță tare frumoasă și inteligentă și este păcat să nu fie ajutată”, a declarat viceprimarul Gigel Dragomir. Dincolo de acest sprijin oferit necondiționat de acest om, Veronica va avea nevoie cu siguranță și de ajutorul cititorilor noștri. Pentru ea, urmează un drum lung de reconstrucție a picioarelor, cel mai probabil prin intervenții chirurgicale repetate, transplant de piele… Ea va avea nevoie de medicamente, de unguente, de feșe, etc., iar toate acestea costă bani. Cine dorește să o ajute, se poate adresa în perioada următoare redacției noastre. Sau viceprimarului comunei Răcoasa, Gigel Dragomir, care a promis că va face tot ce-i stă în putință ca într-o zi, Veronica să scape de dureri și să poată alerga la fel ca ceilalți copii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here