– Nici Săptămîna Patimilor, nici cele trei zile de Paști nu l-au adus, cică, pe subprefectul Dragoș Mircea la o stare de binefacere. În sensul că se aude cum că zice oricui vrea să-l asculte, să-i pupe dom’le inelul (figură de stil, bineînțeles!) de prefect. Ba chiar, iarăși cică, a început să-și strîngă lucrurile și să facă vizite scurte și dese, sub diferite pretexte, în biroul încă prefectului Ion Oprea, cînd acesta lipsește, ca să vadă unde s-ar nimeri mai bine tabloul și bibelourile sale preferate. Numai că cine se grăbește să pupe ghiulul alegoric s-ar putea să rămînă cu gust de clocit din moment ce socoteala de acasă nu se potrivește deloc, dar, zău, deloc, cu cea din tîrg. – Ieri fu zi de lucru, funcționarii publici cu simbrii de la stat, adică de la noi, plătitorii exemplari de taxe și impozite, ar fi trebuit să roiască precum albinuțele în folosul cetățenilor, dar… cu stomacul încă plin de cozonac, ouă, drob, friptură și vin aromat… cam greu. Așa că instituțiile de stat au fost cam goale, cei care au venit pentru cîtva timp la serviciu, grăbindu-se să plece… pe teren, bineînțeles.
