Potrivit sondajelor de pînă acum Traian Băsescu își păstrează locul întîi în preferințele electoratului. Dincolo de tradiția potrivit căreia capitalul politic al președintelui se erodează mai lent, libertatea sa de mișcare fiind însemnată, în timp ce responsabilitățile sunt minore, păstrarea poziție fruntașe își are explicația și în relația specială dintre Partidul Democrat și locatarul din Deal. Asemenea celor doi predecesori, Traian Băsescu și a păstrat relația cu partidul din care a demisionat după parvenirea la Cotroceni. Mai mult, asemenea înaintașilor, domnia sa a căutat să conducă Partidul Democrat și în ipostaza de președinte. Ion Iliescu a făcut-o exploatînd din plin autoritatea pe care o avea în PDSR și, mai apoi, în PSD. Emil Constantinescu s-a confruntat cu unele dificultăți. Practic, domnia nu fusese, asemenea lui Ion Iliescu, fondatorul unui partid din CDR. Avea, totuși, o anume influență asupra PNÅ¢CD. Cazul lui Traian Băsescu are evidente note specifice. Lucru care explică într-un fel multe dintre vînzolelile de pe scena noastră politică. Astfel, domnia sa a fost liderul unuia din cele două partide componente ale Alianței care l-a avut drept candidat prezidențial. De aici politica părtinitoare dusă de Traian Băsescu față de PNL și, mai ales, față de ceilalți membri ai Coaliției de guvernare. Mult mai important însă nici Traian Băsescu și nici liderii PD nu ascund faptul că șeful statului e și șeful partidului. Plasat în guvern și în Alianță, Partidul Democrat e un simplu executor la comenzilor de la Cotroceni. Åži ceilalți doi președinți au încercat să apeleze la partidul din rîndurile cărora provenise. Ion Iliescu, la PDSR, Emil Constantinescu, la CDR. Amîndoi au întîlnit însă la un moment dat lideri de partid care au vrut să fie și altceva decît conștiincioși ținători de oală de noapte. În cazul Partidului Democrat nu există nici o nuanță. Traian Băsescu dirijează partidul pe față, fără nici o pudoare, preferînd, pare-se, prostituția de Åžosea de centură prostituției cu perdea. Nici liderii PD nu au prudențe în această legătură. E o legătură extraonjugală pe față, deja de rutină. Va putea fi folosit la infinit acest mijloc? Rămîne de văzut. Deocamdată, Traian Băsescu exercită o influență decisivă în partid tocmai pentru că a făcut ca PD să depindă absolut de domnia sa. Åži dacă vreunul din liderii PD ar avea vreo inițiativă proprie, ea n-ar avea nici un ecou. Ar fi taxată pur și simplu ca exprimînd voința lui Traian Băsescu. În plus președintele a reușit să izoleze practic PD pe scena politică. Admițînd că la un moment dat Emil Boc va traversa o criză de personalitate cu spume, manevra sa ar fi condamnată din start să eșueze. Nici un alt partid n-ar fi gata să alieze împotriva lui Traian Băsescu. Singura posibilitate de depărtare ar fi dată de eventualitatea unei prăbușiri a lui Traian Băsescu în sondaje. Deocamdată PD are nevoie de președinte pentru a supraviețui electoral. Iar Traian Băsescu are nevoie de PD. O simbioză ca între păsărelele ca curăță de gîngănii pielea tare a hipopatamului.
