S-au dat publicității rezultatele unui sondaj de opinie efectuat de Grupul de Studii Sociale în perioada 5- 11 august 2005. Autorii iscodirii de teren au avut inspirația de a se interesa de percepția asupra unei chestiuni care a însuflețit nițel scena politică a verii: reîntoarcerea lui Theodor Stolojan în politică. În treacă fie spus, astfel de inițiative ar trebui preluate și de alte institute de sondare. Pentru politicieni, pentru jurnaliști, ba chiar și pentru alegători e importantă părerea românilor nu numai despre scorul electoral posibil, dar și despre chestiuni arzătoare ale zilei. Din acest punct de vedere, benefic pentru necesara radiografie a stării sociale și morale a națiunii ar fi și răspunsurile la întrebări privind aspecte cruciale ale vieții de fiecare zi, de la locul preferat pentru cumpărături pînă la viitorul copiilor. Opinia despre reîntoarcerea lui Theodor Stolojan în politică poate fi rezumată într-un singură propoziție: multă lume și o dorește! 88,7 la sută cred că e un lucru bun. Ba mai mult, în ce privește dedesubturile mișcării prin care fostul președinte al PNL a dat să revină în fruntea partidului, 57, 6 la sută cred c-a fost vorba de un gest personal al lui Theodor Stolojan și nu de o dorință a lui Traian Băsescu. Potrivit sondajului, românii nu vor doar o simplă revenire a lui Theodor Stolojan în viața politică. Ei îl vor șef pe actualul consilier prezidențial. Åžef al Guvernului: 37, 2 la sută dintre chestionați îl văd drept cea mai potrivită personalitate pentru a fi prim-ministru. Åžef al Partidului Național Liberal: 40,5 la sută îl preferă ca președinte al partidului în defavoarea lui Călin Popescu Tăriceanu (40,5 la sută) și Monei Muscă (10,3 la sută). La o cercetare rece, obiectivă, vom descoperi că Theodor Stolojan n-are la activ, în cei 15 ani postdecembriști fapte care să justifice un asemenea orizont de așteptare rozaliu. Ca prim-ministru între 2 octombrie 1991 și 12 noiembrie 1992, domnia sa n-a spart norii. A fost un brav executant al conservatorilor din FSN, care-l răsturnaseră pe Petre Roman prin mineriada din septembrie 1991. Sub acest semn, prin naționalizarea valutei, Theodor Stolojan a pus pe tavă lui Ion Iliescu banii pentru ca regimul FSN să supraviețuiască iernii. După o perioadă de rătăcire prin străinătate, ca funcționar al Băncii Mondiale, și prin politica autohtonă, ca membru în Comitetul de sprijinire a lui Ion Iliescu la nefericita candidatură din 1996, Theodor Stolojan a ajuns în 2000 concurent la fotoliu de la Cotroceni din partea PNL. S-a clasat pe locul al treilea la primul tur al prezidențialelor. Ca șef al PNL, a dus un timp greul campaniei prezidențiale din 2004 din partea Alianței DA. A abandonat însă cursa în favoarea lui Traian Băsescu și conducerea PNL în favoarea lui Călin Popescu Tăriceanu. Cum se explică atunci așteptările românilor în ce-l privește? Tocmai prin faptul că n-a avut pînă acum posibilitatea să dezamăgească. Altfel spus, tocmai pentru că n-a fost șef al Guvernului sub regimului neliniștitului Traian Băsescu.
