Ucigași de mame și de copii, incarcerați in prezent in Penitenciarul Mindrești, s-au confesat „Monitorului de Vrancea”, incercind să explice, intr-un fel sau altul, crimele pe care le-au comis. Acești oameni nu par să regrete insă ce au făcut, ci doar libertatea pierdută, posibilitatea de a transforma viața altora intr-o comedie neagră. „După ce am omorit-o pe femeie, ne-am dus acasă și ne-am apucat iar de băut”, ne-a spus Dumitru Constantin, unul din criminalii incarcerați in Penitenciarul Mindrești. Ucigașii nu visează spiritul răzbunător al celui pe care l-au omorit, nu se gindesc să intre intr-o abație, pentru a-și ispăși păcatul suprem de a fi luat o viață de om. „Am băut, după care m-am dus și am omorit-o pe mama. Decit să se chinuie, mai bine așa”, ne-a declarat Clementin Ghebea, un tinăr de numai 26 de ani. Vorbele lor sint indirjite, incearcă să te convingă că nu au vrut să omoare pe nimeni, că un om și-a dat sufletul in miinile lor in urma unui accident. Mai mult, unii spun că au ajuns acolo printr-o greșeală a justiției, că altcineva a ucis, iar ei sint victimele unui sistem corupt. „Am recunoscut că eu am omorit fetița, pentru că am fost forțat, dar de fapt au omorit-o alți băieți, cu care eram”, ne-a spus Valentin Vintilă, condamnat pentru uciderea unei fetițe de 10 ani. Criminalii sint cei mai liniștiți deținuți, pentru că vor să-și păstreze dosarul curat și să reducă din pedeapsă, prin eliberarea condiționată. Dumitru Constantin, Clementin Ghebea și Valentin Vintilă, cei trei criminali din Penitenciarul Mindrești, care au acceptat să se confeseze ziarului nostru, au povești asemănătoare. Toți provin din medii in care condiția umană și-a pierdut demult consistența. Am stat de vorbă pe rind cu ei și pe tot parcursul discuțiilor nu m-a părăsit straniul sentiment că acești oameni știu ceva ce majoritatea dintre noi nu vom afla vreodată. Cum e să iei o viață de om, să curmi ultimele zbateri, să infrunți privirile care iți cerșesc indurare, să simți moartea in miinile tale? Rămine la latitudinea fiecăruia dintre noi, să dăm sau nu crezare, confesiunilor acestor oameni și să găsim in noi capacitatea de a ințelege asemenea fapte. in definitiv, omenirea, așa cum o știm noi, a inceput cu un fratricid. A omorit femeia care l-a prins furind din casă Constantin Dumitru este din Buzău și a fost condamnat la 25 de ani de inchisoare, fiindcă a omorit o femeie care l-a surprins furind in casa ei. Atunci avea 20 de ani, nu terminase nici măcar opt clase și muncea pe unde apuca. Spune că era tinăr și fără minte, dar că acum a trăit destul ca să nu mai facă vreodată ceva care să-l bage in pușcărie. Nu e fioros, dar fizionomia lui exprimă duritate, are o mină tatuată și o ureche tăiată. „Pe 5 decembrie 1990, eram intr-un restaurant cu un prieten și concubina acestuia. Cind n-am mai avut bani de băutură, ne-am dus la cineva in casă să furăm cite ceva. Am crezut că n-o să vină nimeni acasă, dar au apărut o femeie și doi bărbați. Femeia s-a băgat in față, a inceput să țipe. Eu m-am speriat și am inceput să o lovesc cu pumnii prima dată, după care concubina prietenului a găsit o toporișcă și am inceput să o lovim amindoi. De bărbații cu care era femeia s-a ocupat prietenul meu, dar aceia au fugit. După ce am văzut că femeia e moartă, am plecat acasă și ne-am apucat iar de băut. Nu am fugit nicăieri, dar nici nu m-am predat. Au venit să mă ridice după vreo lună. Eu am primit 25 de ani, prietenul meu 15, iar concubina acestuia 17 ani. El a ieșit din pușcărie in 2000. Eu m-am tot plimbat pe la Gherla, Aiud, Rahova, Craiova. Cind am stat la Jilava am fost anunțat că mi-au murit părinții și nu mi-au dat voie să mă duc la inmormintare. De disperare mi-am tăiat urechea cu o lamă, da` acuma nu se mai dă voie cu lame”, povestește criminalul. „Aveam coșmaruri” il intreb dacă are remușcări, dacă visează urit, iar in colțul gurii i se ivește un zimbet. Mă gindesc că-i par naivă, că a dus o viață prea aspră ca să-i fie frică de sufletele oamenilor morți. „Ce să vă zic, in primii ani a fost mai greu. Aveam coșmaruri, visam că vine femeia aia, că vrea să stea de vorbă cu mine, dar acuma mi-a trecut. imi pare rău că nevastă-mea, cu care am trei copii, s-a măritat cu altul. O fetiță mi-a murit intr-un accident de mașină, iar un băiat, care are 16 ani, a ajuns și el in pușcărie pentru furt. De cind am fost inchis nu mă mai simt om pentru că am fost despărțit de familie și de copii. Vreau să mă apuc de școală, aici in pușcărie, să termin și eu opt clase, să fac niște cursuri de calificare, ca să am o meserie cind ies de aici. Pe 11 ianuarie 2007, am comisia de eliberare condiționată și sper să am ceva șanse. Aici e mai bine decit in alte penitenciare, dar noi ăștia cu pedepse mari trebuie să stăm liniștiți oricum, că altfel nu mai ieșim niciodată”, spune Constantin Dumitru. Nu pot să nu-l intreb despre homosexualitate, deși mi-e greu să fac orice referire sexuală in fața unui om care nu a mai atins o femeie de 14 ani. Zimbește din nou și privirea lui mă infioară. iși freacă miinile, iar eu privesc in jur, ca să mă asigur că gardianul care rămăsese in cameră, nu a ieșit intre timp. „Eu vă spun că nu există pușcărie fără homosexuali, așa că și aici sint. Åžtiu cazuri, dar nu la mine in cameră. Dacă ar veni unul la mine să-mi propună așa ceva, nu știu ce i-aș face”, a spus Constantin Dumitru, pe un ton amenințător. Condamnat la 20 de ani pentru că și-a omorit mama Clementin Gheba este un tinăr de 26 de ani din Fitionești. A fost condamnat la 20 ani de inchisoare pentru că și-a omorit mama. Atunci avea 23 de ani și era cioban la o stină. Terminase numai 7 clase și ii plăcea să bea. Are ochi frumoși, care imi par insă vicleni și ține tot timpul privirea in jos. Crede că i-a făcut un bine mamei sale omorind-o, pentru că aceasta se chinuia, fiind bolnavă. Se apără totuși, spunind că a ucis-o la beție. „Mama era bolnavă cu capul, făcea pe ea. Dinsa mai avea două surori, care insă nu aveau deloc grijă de ea. Eu eram băiat muncitor, amărit, iar ele nu vroiau să mă ajute. Åži intr-o seară, pe 20 noiembrie 2000, veneam de la stină, că eram cioban și m-am oprit la un bar unde am băut ceva. M-am dus la mătușile mele și le-am zis să vină să vadă de mama, dar ele nu au vrut. Eu cind m-am dus acasă, dinsa era acolo in pat, făcuse pe ea, eu am vrut s-o trezesc, am luat-o de git și, nu mai știu, că am adormit acolo lingă ea. Dimineață cind m-am trezit am văzut că era moartă. M-am dus la o rudă de-a mea din sat, i-am spus ce am făcut, a chemat Poliția și asta a fost. Oricum, decit să se chinuie…”, ne-a povestit tinărul care și-a ucis mama. „N-am pe nimeni” Clementin vrea să moară. A incercat să-și ia zilele, pentru că nu mai are pe nimeni. ii spun că e tinăr, că poate trece peste ce a făcut și că poate lua totul de la capăt. Dă din cap in semn că tot ce ii spun sint vorbe goale, pe care le-a mai auzit. „Cel mai rău e că nu mă vizitează nimeni. Am avut o prietenă in sat, nici nu mai știu cum o cheamă. Am și o soră la Suraia, pe care n-am văzut-o niciodată, că a fost dată de crescut.Cind era fată mare, mama a fost violată și după aia a făcut-o pe sora asta a mea. Pe tatăl meu nu-l cunosc, pentru că a părăsit-o pe mama, din cauză că dinsa era bolnavă. Cind am stat in penitenciar la Poarta Albă am vrut să mă sinucid. Am luat o sfoară de la pat și m-am agățat de o țeavă de la baie, dar m-a găsit un coleg. Decit să mai trăiesc așa, mai bine mă omor. N-am pe nimeni. Pe la ceilalți mai vine cineva cu un pachet, o vorbă bună, dar la mine nimeni”, se destăinuie Clementin Ghebea. il intreb cum e fără femei și-mi spune că e tare greu. Zimbește ca un adolescent prins de părinți cu o revistă deocheată. „Facem și noi ca bărbații, știți dumneavoastră. Ä‚știa pe aici se mai iubesc intre ei, chiar și la mine in cameră, au reviste porno, dar eu nu fac așa ceva, sint mai retras, nu vreau să am probleme”, a adăugat criminalul. Condamnat la 25 de ani pentru uciderea unei fetițe de 10 ani Valentin Vintilă are 21 de ani și este din comuna Milcov. A primit 25 de ani de inchisoare, pentru uciderea unei fetițe de numai 10 ani. Atunci avea 18 ani și nu trecuse vreodată pe la școală. Era cioban la o stină și autodeclarat „boschetar”. Se afla de ani buni in evidențele Spitalului de Psihiatrie Săpoca. Are un tic nervos, clipește tot timpul și povestea crimei lui mi se pare cea mai fioroasă. Vorbește incoerent, incet, trebuie să mă apropii la numai cițiva centimetri de el ca să il ințeleg. „Munceam la stină, la Adjud și am coborit la Pufești, să găsesc ceva de muncă prin gară, la măturat. Acolo m-am intilnit cu niște băieți, tot boschetari ca mine, eram beți, și am plecat spre cimp să furăm niște păpușoi. Era toamnă, prin 2000 (la data acea Vintilă avea 18 ani n.r.). Cind ne apucaserăm de furat, am auzit că vine cineva și ne-am speriat că ne prinde. Era și intuneric. eu aveam la mine o sfoară și ăștia mi-au cerut-o și au strins-o de git pe fata aia. Dar nu eu, ei! Cind m-a prins poliția, eu le-am zis asta, dar eu mi-au spus că-mi dau bani și inghețată dacă recunosc că am omorit-o eu. Dar nu mi-au dat nimic și m-au băgat la pușcărie. Eu nu-s normal, că m-a lovit o mașină cind eram mic. Familia mea e bețivă, am opt frați și toți is plecați. Cind ies de aci vreau să fiu tot cioban la stină și n-o să mă căsătoresc niciodată. Mai bine stau singur, cu oile. Da` poate m-ajutați dumneavoastră să scriu un memoriu ceva, să vină și boschetarii ăia cu care am fost atunci la Pufești la pușcărie”, a povestit ucigașul de copii. Vintilă a fost prins la trei luni după ce a ucis-o pe micuța Flavia Crima de la Pufești a atras atenția intregii țări. Presa de peste tot a relatat despre uciderea unei fetițe de numai 10 ani, al cărei cadavru fusese descoperit, pe 13 septembrie 2000, intr-un lan de porumb. Pe 12 septembrie, in jurul orei 17.00, Flavia a plecat cu bicicleta la bunica sa, la marginea satului, să-i aducă mamei o sticlă cu bulion. La 17.30 a plecat inapoi spre casă, scurtind drumul chiar prin parcela de porumb a părinților, pentru că venea o furtună puternică. in timp ce vijelia se pornise, părinții fetei au căutat-o și chiar au cerut ajutorul polițiștilor. Au găsit-o abia dimineață, ștrangulată cu o curea și cu gitul tăiat, impăturită „protector” intr-o geacă albă de fiș și o vestă maro. După oribila crimă din lanul de porumb, o adevărată psihoză a pus stăpinire pe toată suflarea din Pufești. Părinții iși duceau și aduceau copiii de mină de la scoală. O dată cu lăsarea serii, timp de trei luni, pină cind Valentin Vintilă a fost arestat, oamenii se retrăgeau in case incuindu-se pe dinăuntru de frica monstrului fără chip. in momentul arestării, Vintilă a recunoscut că i-a tăiat gitul fetiței. „Deținuților din Penitenciar le e mai bine decit in liberatate” Ion Cel-Mare, comandantul Penitenciarului Mindrești ne explică faptul că sistemul penitenciar din România nu mai e demult cel prezentat in filme, că deținuții au drepturi care trebuie respectate și că unora le este chiar mai bine aici, decit afară. „Avem ateliere de timplărie și confecții metalice, unde cei care știu meserie muncesc și primesc salariul minim pe economie. Avem chiar și cursuri de calificare. Unii deținuți muncesc in agricultură, gospodărire comunală, construcții. Multe vile, cu oamenii de aici s-au inălțat. Anul trecut, numai din vinzarea de mobilă, am scos un profit de două miliarde de lei”, ne-a spus Ion Cel-Mare. El precizează că deținuții au parte și de „acțiuni cultural-educative și sportive”. in penitenciarul Mindrești există formații de muzică ușoară și populară, o bibliotecă, un Birou socio-educativ, cu psiholog și asistent social. De asemenea, se joacă șah, se organizează meciuri de fotbal, tenis de masă și de cimp. „Avem aproape 2.600 de cărți, iar anul trecut am avut 2057 de cititori. Cel mai mult sint căutate romanele polițiste și de aventuri. Unii deținuți pictează, sculptează, alții fac goblenuri. Un fost marinar a făcut un vapor complet echipat, care este in stare de funcționare și poate fi oricind lansat la apă”, ne-a declarat comandantul Penitenciarului Mindrești. „Nu pot nici să afirm nici să infirm, existența relațiilor homosexuale” O imagine pină acum idilică, bine completată de sera cu flori a inchisorii, pe care Celmare ne-a arătat-o, ca pe o dovadă in plus a normalității vieții de aici. il intreb pe comandant de relațiile homosexuale, de reclamații privind agresiunile sexuale, iar toropeala provocată de soarele care incălzea sera, dispare. „Eu nu pot nici să afirm nici să infirm că ar fi relații sexuale intre ei. Oricum, reclamații nu am primit”, ne-a declarat Ion Celmare. Tot el ne povestește că in urmă cu doi ani, un deținut s-a spinzurat cu o bucată de cearșaf. „Fusese condamnat pentru tilhărie, dar avea probleme psihice”, ne-a explicat comandantul. Cazurile de bătut cuie in frunte sau cusut buzele, sint de acum binecunoscute. „Vor să atragă atenția, să mai iasă de aici, măcar pină la spital. Pentru asta, unii iși provoacă o rană deschisă, peste care pun fecale, ca să se infecteze”, ne-a povestit comandantul Ion Celmare. Deținuții știu și cum să facă rost de arme albe. Oricit de bine ar fi supravegheați, unii fură linguri din sala de mese, le ascut pe mozaicul din cameră și le transformă in cuțite. Tot ei sint vestiți pentru tatauje, făcute cu aparate artizanale, din materiale pe care le sustrag chiar din atelierele unde muncesc. Din lipsă de spațiu, deținuții dorm și cite doi in pat Cei 1.219 deținuți din Penitenciarul Mindrești sint separați după sex, virstă, categoria penală (arestați preventiv sau condamnați), recidiviști sau la prima abatere. Dintre aceștia, 104 sint acolo pentru crime sau tentative de omor.Capacitatea Penitenciarului este de numai 734 de locuri, normele europene prevăzind 6 metri cubi de aer pentru fiecare deținut. Suprapunind pină la trei paturi, s-a reușit totuși extinderea capacității la 989 de locuri, insuficient insă, astfel că unii deținuți dorm cite doi in pat. Personalul Penitenciarului este de 1 la 7 deținuți. Camerele au de la 15 la 40 de paturi. „Reprezentantul camerei este numit de noi, in urma unui vot secret la care participă cei din camera respectivă. Le atragem atenția că trebuie să fie cineva care să știe să citească și să scrie, pentru că există o mapă a camerei in care este pus tot ce apare nou in legislație, tot felul de formulare”, ne-a declarat Ion Celmare. Cei care nu știu carte au posibilitatea să urmeze cursuri de alfabetizare și chiar se poate termina liceul in penitenciar. „Face liceul la seral, iar noi il ducem la examene”, ne-a spus comandantul penitenciarului Mindrești. Oameni in țarcuri Am ieșit din biroul comandantului și ni s-au prezentat locurile in care muncesc deținuții. La apariția noastră, toți iși scot căciulile și se opresc din treabă. Mă gindesc că e normal intr-un astfel de spațiu, dar am sentimentul că e totuși ceva forțat, că locul acela s-ar putea transforma oricind in Insula doctorului Moreau. Pot fi oamenii imblinziți intr-o asemenea măsură sau e doar efectul prelungit al experimentului incarcerării? Dacă ai deschide porțile in fața acestor oameni și le-ai spune că pot pleca? Ar ezita citeva momente și apoi ar fugi către libertate sau ar crede că nu e decit o capcană și și-ar vedea in continuare de treabă? in curte sint un fel de țarcuri, din care zeci de oameni ne privesc. Curtea e plină de sculpturi realizate de deținuți, este și o scenă, dar aceste manifestări semiartistice, nu imi par eliberatoare. Nu observ umbra unui chatarsis general care să imbrățișeze acești oameni. Servesc toate aceste eforturi de umanizare a inchisorii, unor oameni abrutizați, care provin din familii dezorganizate, victime pină la urmă, ale unui destin orb? Vreau să cred că da. Am auzit pe Discovery Channel, un psiholog specializat in criminologie (există o știință a crimei!), care spunea că oamenii care ucid au fost la rindul lor, victime ale cruzimii umane, intr-o anumită perioadă a vieții, mai ales in copilărie și adolescență.Acest psiholog afirma că răul există intr-o foarte mică măsură in stare pură, fără să fie determinat de un rău precedent. Cei trei criminali cu care am stat de vorbă, după ce au fost intrebați dacă acceptă, mi-au confirmat această teorie.
