Remembre 11 septembrie

0
16


2.000 de pagini cu urlete și suspine Cele 2000 de pagini care conțin transcrieri ale convorbirilor telefonice și ale apelurilor făcure prin unde radio de la Turnurile Gemene, chiar înainte de prăbușirea acestora, conțin suspine, strigăte diperate de ajutor sau chiar ultimele suflări ale celor care au fost uciși. Transcrierea tuturor acestor apeluri a fost făcută de agenția care asigura paza la World Trade Centre, „The Port Authority din New York și New Jersey”. Cu toate că autoritățile au cerut mijloacelor de informare să nu divulge „detaliile personale și înfiorătoare” ale acestor discuții, majoritatea ziarelor americane au publicat pe prima pagină poveștile acelor momente tragice, păstrînd secretă doar identitatea celor care și-au dat atunci ultima suflare. O parte din familiile victimelor au reclamat transcrierea convorbirilor telefonice, spunînd că ceea ce au făcut autoritățile nu face nimic altceva decît să redeschidă rănile. „Întreaga clădire o să cadă pe mine” Convorbirile interceptate creează o imagine de ansamblu a terifiantelor clipe pe care au fost nevoiți să le trăiască, înainte de a muri, persoanele care lucrau în birourile Turnurilor Gemene. Majoritatea sînt chemări disperate, în cuvintele rostite de cei care își trăiau ultimle clipe, simțindu-se convingerea că și-au pierdut orice speranță. Discuțiile se întrerup brusc, pentru că oamenii au fost surpinși de moarte chiar în timp ce încercau, cu ultimele puteri să mai ceară un ajutor. „Întreaga clădire o să cadă pe mine. Chiar acum s-a prăbușit tavanul peste umărul meu”, striga o femeie, în timp ce structura de beton se prăbușea. Å¢ipete și sirene pe fundalul convorbirilor Pe fundalul convorbirilor telefonice se auzeau numai țipete, sirene și bucăți de beton care se prăbușeau. „Aici sînt zeci de cadavre. Oamenii nu mai știu ce să facă, sar de pe geam, sperînd că așa se vor salva. Ce putem face să-i oprim?”, întreba un bărbat care mai era încă lucid. Jeannine McIntyre, o femeie al cărei soț care lucra ca ofițer de poliție, a murit în 11 septembrie, a sunat la WTC imediat după ce primul turn s-a prăbușit. „Åžtiți cumva dacă soțul meu se afla în clădirea care s-a prăbușit?”, a întrebat ea. „A urcat mult mai sus”, s-a auzit răspunsul. Femeia a înțeles imediat că bărbatul a urcat la ceruri. Schimb șocant de replici „Trebuie să știm dacă putem să ieșim cumva de aici. Cum e mai bine să facem? Să rămînem pe loc sau să încercăm să părăsim clădirea?”, întreba una din victime la 991, imediat după ce prima clădire a fost lovită de avion. „Nu știm. Așteptăm ordinele superiorilor”, a venit răspunsul operatoarei. „Bine, atunci vom reveni”, a mai spus omul, neștiind ce avea să îl aștepte. Un alt schimb de replici șocante a fost înregistrat între directorul unui restaurant de la etajul 107 al turnului din nord cu unul dintre angajații serviciului de securitate. „Situația se schimbă foarte repede din rău în și mai rău. Aproape că nu avem aer. Åži nu exagerăm cu nimic”, spunea directorul resturantului. „Nu puteți să spargeți o fereastră?”, a întrebat nedumerit ofițerul de pază. Cînd turnul s-a prăbușit, 79 de angajați ai localului de la etajul 107 -și-au pierdut viețile. „Oamenii mureau sub ochii noștri” Înregistrările și transcrierile acelor momente mai conțin și mărturii ale ofițerilor de poliție, ale angajaților ambulanței și pompierilor sosiți să încerce să îi salveze pe cei prinși între imensele ruine de beton. „Am văzut mai mulți răniți decît credeam vreodată că voi vedea în viața mea. Oamenii mureau sub ochii noștri, se aruncau de la geamuri sau se intoxicau cu fumul înecăcios”, mărturisește un polițist. Un angajat al serviciului de securitate al clădirii a povestit că el și colegii lui au fost foarte dezorientați la început. „Am auzit o bubuitură la etajele superioare ale clădirii. Nu știam ce este: o bombă, un incendiu sau altceva. Ne-a fost foarte greu să încerăm să nu creăm panică și să mobilizăm lumea să evacueze clădirea”, a spus gardianul. 2.792 de victime În timpul atentatului din 11 septembrie 2001 au murit 2.792 de persoane. Victimele au între 21 și 65 de ani. Majoritatea erau oameni de vîrstă medie care aveau copii care au rămas orfani. Au existat și cazuri în care ambii soți lucrau în aceeași clădire și au murit amîndoi sau situații în care părinții și-au pierdut doi copii, ambii aflîndu-se la serviciu în Turnurile Gemene. Pentru famililiile îndurerate a fost creat un site, www.americanmemorials.com, în care sînt trecute numele tuturor victimelor. Membrii familiilor care au pierdut pe cineva drag pot să își împărtășească durerea pe forumul acestui site sau pot lua legătura cu alte persoane aflate în aceeași situație. O româncă, martoră a tragediei Andreea Ochiș, o tînără româncă, a cărei familie se stabilise cu puțin înainte de 2001 la New York, a fost martora tragediei americane. Andreea învăța la o școală aflată la 100 de metri distanță de WTC, care s-a prăbușit în urma atentatului. „Eram la școală cînd a avut loc atentatul. După ce au aflat despre ce e vorba, profesorii ne-au spus să evacuăm clădirea. Împreună cu alți colegi am plecat spre gura de metrou. În fugă, am văzut Gemenii, din care ploua cu oameni. Pînă am ajuns pe o stradă laterală, am numărat cam 16 persoane, care se aruncau din clădirile în flăcări”, a mărturisit Andreea. La metrou, tînără era să se sufoce de fumul care inundase subsolul. Pentru că nu circula nici un mijloc de transport, Andreea a parcurs 20 de kilometri pe jos, pentru a ajunge la locul de muncă al mamei sale. „Am văzut moartea cu ochii. Nu știu de unde am avut atîta forță să rezist”, a mărturisit românca. În memoria victimelor atentatului Noul WTC, care va fi construit pe ruinele celui vechi, va reaminti de persoanele care au murit în atentatul din 11 septembrie, pentru a respecta locul devenit sacru în urma tragicelor pierderi. De asemenea, noua construcție trebuie să-i cinstească pe cei care au supraviețuit și pe cei care și-au riscat viața în încercarea de a salva o parte din victimele atentatului. Pentru reconstrucția faimoaselor clădiri, au fost concepute mai multe planuri arhitectonice, dintre care a fost ales un singur proiect. La unul dintre planuri a lucrat și o arhitectă din Brașov, Diana Sfarghiu, care a colaborat cu doi profesori renumiți de la Universitatea Tehnologică din Compiegne (Franța), unde Diana se afla la un studiu de perfecționare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here