Gerul ce s-a abătut o dată cu venirea zăpezii dă mari bătăi de cap acelor persoane care nu au un acoperiș deasupra capului. Din această categorie a persoane defavorizate fac parte copiii străzii, boschetarii, aurolacii și cerșetorii. Toate aceste persoane se află in cel mai mare pericol de a suferi degerături sau de a-și pierde viața datorită gerului. Aceștia trăiesc pe unde pot și se hrănesc cu ce ciștigă fie din cerșit fie cu ce găsesc pe la tomberoanele de gunoi. Dacă ziua se mai descurcă cituși de puțin cu gerul, nu același lucru se intimplă și noaptea, cind temperaturile din termometre ajunge să scadă pină la -12 grade și chiar mai mult. Pe un asemenea ger este aproape imposibil ca un om să poată dormi direct sub cerul liber sau, in cel mai bun caz, intr-o gură de canal sau acoperit cu zdrențe, la gura unui foc. Pericolul este și mai mare dacă „locatarul din stradă” este prins de gerul năprasnic in stare de ebrietate. in cazul cind acesta reușește să scape cu zile rămine insă cu semne grave. Miinile și picioarele sint cele mai vulnerabile segmente ale corpului omenesc ce au de suferit foarte mult. Degerăturile excesive provocate de frig sfirșesc de cele mai multe ori prin amputarea organului afectat. Deși in plină zi temperatura era de -7 grade o mamă inconștientă iși ținea copilul de cițiva anișori la cerșit in Piața Moldovei. Femeia motivează gestul său prin faptul că acasă are o situație extrem de sărăcăcioasă și doar in felul acesta mai poate ciștiga un ban pe spatele copilului. Pentru a ciștiga un ban in plus femeia face naveta de la o scară la alta a brutăriilor din spatele pieții, unde reușește să ciștige mila trecătorilor. Copilul pe care il poartă in brațe nu scoate nici măcar un sunet, probabil gerul ce te taie la nas i-a luat graiul. „Stau aici ca să mai ciștig și eu un bănuț. Dacă nu țin copilul după mine lumea nu mă crede și nu-mi dă nimic. Așa, cu el in brațe, li se face milă și imi mai dau cite ceva. Eu mă mulțumesc și cu un colț de piine pe care il primesc”, ne-a spus femeia care nu a vrut să-și divulge numele. „il nenorocești de nici doctorii nu mai au ce să-i facă” O parte din cei care treceau prin acea zonă o indemnau pe femeie să nu mai stea cu copilul pe scările reci și pline de gheață. „Măi femeie nu mai sta aici că o să te congelezi de tot. Nu vezi că băiatul nu mai scoate o vorbă, dute cu el acasă că il nenorocești de nici doctorii nu mai au ce să-i facă. Ia de la mine niște bani și pleacă”, au fost vorbele unui trecător ce și-a făcut milă de copil. Cu toate că mulți dintre trecători o indemnau să nu mai stea cu micuțul in frig, femeia parcă nici nu auzea, ea răminind in continuare pe treptete reci și pline de gheață. Unii dintre acești oameni, pe care societatea ii dă la o parte, iși fac simțită prezența in această perioadă doar atunci cind nu mai au ce duce la gură, sau cind singele din vene incepe să le inghețe și sint nevoiți să mai iasă la o plimbare pentru a se dezmorții. Atunci cind nu reușesc să se mai desprindă de culcușul improvizat din carton sau din alte materiale, iși dau in cele din urmă duhul. „Cind era mai cald afară ciștigam și eu mai mult” Un alt personaj destul de cunoscut, despre care ziarul nostru a mai scris, este și Dumitru Lăutaru supranumit „Veteranul aurolacilor” ce iși face simțită prezența in zona intresecției străzilor Brăilei cu Bucegi sau mai bine zis in fața fostului Gerald. Acesta iși indulcește traiul de zi cu zi, care după spusele sale este foarte chinuit, trăgind din punga cu aurolac. Acum de cind frigul a pus stăpinire pe oraș, Dumitru vine mai rar la „locul de muncă”. La inceput dacă il intrebi pe unde umblă in restul zilei in această perioadă foarte rece, Dumitru nu prea vrea să spună, insă atunci cind il găsești la datorie, contra unei sume de bani, pe care ți-o cere, iți spune toate peripețiile sale. Băiatul se plinge de temperaturile scăzute din ultima vreme și de faptul că nu mai poate sta mult timp cu mina intinsă la cerșit. „Cind era mai cald afară ciștigam și eu mai mult. Dacă a venit geru nu prea mai ciștig cine știe ce. imi este foarte frig și nu mai pot indura ore in șir la semefor. Trăiesc și eu cum pot aș din mila fiecăruia. Poate va veni primăvara mai repede și se va schimba treaba”, ne-a spus Dumitru tremurind de abia putea vorbi. Dacă frigul și zăpada vor continua să-și facă de cap, foarte mulți dintre cei aflați fără nici un adăpost iși vor găsi sfirșitul intr-un mod foarte tragic.