Indienii spuneau despre Lună, acum mai bine de două mii de ani, că este locul de unde pornesc spre Pămint sufletele celor care au dobindit șansa reincarnării. Vedeau in acest astru un soi de „casă a sufletelor”, menită a asigura găzduirea acestora vreme de un număr astronomic de ani. Teorie interesantă, care demonstrează credința anticilor că Luna ar fi un loc intermediar, un soi de „stație”, necesară popasului sufletelor parțial rătăcite, metafizica fenomenului in cauză interesind pe toți cercetătorii cugetării specifice subcontinentului indian. Mai aproape de ințelegerea și perceperea noastră se află gindirea grecilor și a romanilor, primii botezind Luna cu numele de Selena, in vreme ce strămoșii noștri direcți au denumit-o chiar așa: LUNA. Corpul Lunii este privit de majoritatea contemporanilor noștri, drept unul obișnuit, care n-ar mai ridica mari semne de intrebare, studiat in școli și universități cu facultăți de profil, informațiile de gen, devenite banale, fiind – am putea spune – la indemina oricui dorește să aibă o zestre culturală dincolo de mediocritatea zilei. Adevăruri comune privind relația de atracție existentă intre Pămint și Lună, efectele lunare asupra mărilor și oceanelor, fazele lunare, distanța Pămint – Lună, lipsa atmosferei de pe acest astru rece, suprafața sa plină de craterele făcute de diverși meteoriți care o lovesc in plin, (pentru simplul motiv că nu are atmosfera specifică Pămintului, capabilă de a arde majoritatea acestora) sint tot atitea adevăruri comune, arhicunoscute. Nu știm ciți dintre cei care cercetează Luna au putut ințelege și interpreta acest astru drept un „paravan protector” al Pămintului, care incasează din plin tot ceea ce este menit planetei noastre. Probabilș că Luna a fost creată pentru așa ceva? De ce spun probabil? Pentru că recentele dezvăluiri NASA și teoriile savanților americani dezvoltate pe baza lor, scot la iveală lucruri care arată că Luna trebuie privită cu alți ochi. inainte insă de a dezvălui noile concepții ale cercetătorilor specializați in domeniul selenar, să facem o scurtă incursiune in timp, pentru a vedea, cu ajutorul istoriei, dacă au existat preocupări privind observarea Lunii și a fenomenelor declanșate de prezența sa in proxima vecinătate terestră. Gheață pe Lună? Așadar, observații cu privire la acest astru se constată incă din vremea vechiului Sumer și a Egiptului, a celor mai vechi upanishade – in India – a mayașilor și aztecilor, dincolo de Ocean. La greci, ca și la alte popoare antice, exista credința că Luna este populată, expresia „Omul din Lună” supraviețuind pină in zilele noastre, speculația ieftină a modernilor, cum că expresia ar face referire la forma unor munți care, in anumite faze ale Lunii ar avea, așa cum sint receptați de pe Pămint, forma unui om, nemairezistind azi, credem noi, mai cu seamă din perspectiva proaspetelor descoperiri făcute de americani privind suprafața acestui corp ceresc. in Evul mediu, nimeni altul decit Leonardo da Vinci (1452-1519) a emis unele speculații privind Luna, susținind că aceasta ar avea aceleași proprietăți ca și Pămintul. Inutil să mai spunem că, in lipsa mijloacelor moderne ale tehnicii, marele spirit enciclopedic italian se inșela asupra acestui aspect, dar vina era numai a timpului prea devreme in care se născuse, și nimic altceva. Descoperirea telescopului, in secolul al XVII-lea, a permis observarea cu alți ochi a Lunii, unii astronomi emițind ipoteze indrăznețe, cum că pe Lună ar exista apă, adăpostită in mările de aici! Se știe, azi, că așa ceva nu există pe Lună, insă cercetătorii NASA emit teoria, potrivit căreia, in regiunea sudică a Lunii, acolo unde se găsește Polul Sud al astrului, aflat permanent intr-un con de umbră, s-ar fi fotografiat de către misiunea „Apollo”, regiuni care ar conține gheață! Savanții se feresc să se pronunțe definitiv in chestiune, insă atunci cind vor dispune de mijloacele propice filmării unei asemenea regiuni intunecate a Lunii, sintem convinși că nu vor ezita să se pronunțe clar și definitiv. „Luna a fost realizată pentru a fi locuită” Nu știm cit adevăr științific sau cită dorință există in afirmațiile unor astronomi din perioada modernă, englezi și germani, privind „viața” de pe Lună, insă acestea au fost făcute la timpul lor, născind, firesc, am zice noi, perplexitatea contemporanilor lor. Astfel, astronomul William Herschel (1738-1822) afirma că toate lumile care au un Soare sint locuite, in vreme ce, raportindu-se la sistemul nostru solar, ajungea la concluzia că „prezența vieții pe Lună este o certitudine”. Johann Schroter (1745-1816) credea că a observat „schimbări importante pe Lună” susținind, la rindul său, existența unei inteligențe pe acest corp. Franz Gruithuisen avea idei similare. De remarcat că el a anticipat, printr-o carte pe care a scris-o (a trăit intre anii 1774-1852) descoperirile NASA din ultimii ani, respectiv prezența unor construcții pe Lună, adevărate orașe extraterestre! El afirma tranșant: „există construcții pe Lună ridicate de Lunarieni”. Fără indoială că, majoritatea contemporanilor săi au tratat prompt asemenea afirmații, definindu-le drept „prostii”. in secolul al XIX-lea astronomul și scriitorul Richard Proctor spunea, la rindul său, cu riscul căderii in ridicol că „Luna a fost realizată pentru a fi locuită”. După al doilea război mondial, cind rivalitatea americano-sovietică – așa s-a spus mult timp – s-a mutat in spațiul extraterestru, s-a ajuns la ideea „cuceririi” Lunii. Rușii, cu un pas inainte in cercetarea spațiului extraterestru față de americani, au trimis inaintea lor nava „Luna” care a cercetat, in 1959, corpul ceresc, insă prima aselenizare, după cum bine se cunoaște, au realizat-o americanii in 1969. Este Luna o „stație terminus”? Nu știm ciți cunosc „amănuntul”, deloc lipsit de importanță, că aceasta n-a fost ultima aselenizare a americanilor, căci pină in 1972 vizitarea Lunii de către americani s-a transformat intr-o activitate constantă, dar ținută in mare secret față de păminteni. De ce? Vom vedea mai departe. De ajuns să spunem că misiunea „Apollo” a cărat de pe Lună pe Pămint aproape patru chintale de rocă, supusă cercetării chiar și in zilele noastre de către savanți, după 20 de ani de la ultima aselenizare! Deși mai există multe semne de intrebare privitoare la originea și vechimea Lunii, deja s-a emis adevărul cutremurător, că ar fi cu mult mai veche decit Pămintul, ceea ce face ca teoriile, conform cărora Luna s-ar fi format in același timp cu Pămintul, ori că a fost rezultatul rupturii sale, la un moment dat, din Pămint, să nu mai aibă suport real. Noile idei ar fi că Luna s-a format undeva, departe de planeta noastră și că aceasta ar fi fost „captată” datorită uriașului magnetism al Pămintului, insă, ne intrebăm noi, de ce alte planete, mult mai mari decit a noastră, n-ar fi captat-o ele inainte de a ajunge in dreptul Pămintului? in fine, cea mai interesantă idee ar fi aceea că Luna este o „stație terminus” construită de civilizații cu mult superioare celei pămintene, ale căror posibilități de acțiune și manifestare depășesc puterea de ințelegere a păminteanului. Să pară această idee atit de ridicolă? Să vedem, mai departe, ce ne propune savantul american Richard Hoagland, cel care a cercetat intens arhivele și fotografiile NASA, făcute de misiunea „Apollo”. Construcții pe Lună? Intrind in posesia unui atlas lunar, uriașă compilație după „Space Science Laboratory of North American Aviation” savantul a purces la treabă. Ochiul său format, atent, a observat la pagina numerotată cu 241, acolo unde apare filmat craterul Triesnecker, o imagine destul de neclară, dar ciudată. După prelucrări supersofisticate pe calculator, a rezultat imaginea unui triunghi echilateral, drept fundație a unei construcții, in vreme ce in craterul central a Lunii se găsea o altă construcție, de această dată patrulateră (conf. T.M. Journal, vol al II-lea, nr.5). Intrind in arhiva NASA am obținut și noi fotografiile cu pricina, pe care le reproducem in această pagină. Lucrurile nu s-au oprit aici, cercetătorul scoțind la iveală prezența in craterul Ukert a unei construcții echilateral-triunghiulare de dimensiuni mari, apreciată la 16 mile! Cercetătorul susține că, in momentele de vizibilitate clară, cind Luna este plină, uzitindu-se un telescop obișnuit, oricine are ochiul format, poate observa aceste structuri. Clădirile de pe Lună, care au uimit savantul, au fost insă cele botezate, ulterior, „Tower-Cub” și „The Castle” (foto). Prima se află in vecinătatea craterului „Shard”, intinzindu-se pe mai multe mile, emanind in jurul său lumină, aidoma unui cristal imens, in vreme ce „Castelul”, tot de uriașe dimensiuni, are aceeași proprietate luminoasă, imaginea sa fiind captată de „Apollo” in a zecea sa misiune. Deși aceste lucruri sint de-a dreptul uimitoare, discuțiile in mass-media pe această temă, am putea spune, aproape nu există. Noi nu facem decit să le semnalăm, pentru a lăsa cititorul pasionat de asemenea subiecte, să speculeze mai departe pe această temă. Spre confirmare, ii invităm pe toți cei care mai o umbră de indoială, să acceseze site-ul NASA: www.nasa.gov.
