Evenimentele din ultimul timp au trecut în umbră PSD. Noile ziare prezidențiale cîntă deja prohodul formațiunii despre care pînă și dușmanii se văd constrînși să admită că a reușit stabilitatea socială internă, creșterea economică, admiterea în Uniunea Europeană, buna administrare a țării și mai ales miracolul de a nu pierde alegerile după patru ani de fatală erodare tipică statelor din Est. PSD nu e un partid care să dispară de scena politică precum PNÅ¢D, ajuns partid regional prin preluarea șefiei de către un politician din provincie. Fostul partid de guvernămînt are toate șansele de a rămîne primul partid de pe scena politică a țării cîtă vreme Alianța e doar un concubinaj de conjunctură. Pentru aceasta e nevoie ca partidul să treacă printr-un semnificativ proces de clarificare internă. Un proces ce nu poate avea loc fără a găsi un răspuns la întrebarea: al cui e partidul, al lui Ion Iliescu sau al lui Adrian Năstase? Nu e o întrebare ținînd de bîrfa politică. E o întrebare ținînd de esența partidului. În 2001, după cîștigarea alegerilor prezidențiale, șefia PSD a revenit lui Adrian Năstase. Premierul de atunci n-a ajuns însă liderul partidului în urma unei competiții interne. Domnia sa a fost desemnat de Ion Iliescu într-o ipostază amintind mai degrabă de un interimat pînă cînd părintele fondator urma să se întoarcă în partid. Situația n-a fost dintre cele mai fericite nici pentru partid, nici pentru Adrian Năstase. Pentru partid, deoarece dubla comandă a făcut imposibilă definirea identității sale de esență. Pentru Adrian Năstase, deoarece baronii centrali l-au privit ca pe un șef desemnat și nu ales. În vara lui 2004, Adrian Năstase a încercat o ieșire din această situație. Prin ceea ce s-a numit o lovitură de partid, el și-a adus la conducere oamenii săi. Din nefericire, momentul a fost prost ales. Noua echipă n-a putut face bătăliei politice pe viață și pe moarte care e campania electorală. Adrian Năstase s-a văzut obligat să se întoarcă la baronii partidului. Mai grav, făcînd imprudența să candideze la prezidențiale, el a trebuit să apeleze la capitalul electoral al lui Ion Iliescu. Care Ion Iliescu l-a lăsat, dacă nu chiar l-a lucrat între cele două tururi. Astfel că partidul e mai confuz ca niciodată. Clarificarea nu poate veni decît prin declanșarea unei confruntări veritabile pentru șefia partidului. Chiar între Ion Iliescu și Adrian Năstase!
